Recunoaşterea meritelor #calearenuntarii

Din Cap.17, Transformarea

Letting Go / Calea renunțării – David R.Hawkins M.D.,Ph.D.

În capitolul de faţă aş dori să studiem efectul mecanismului de renunţare asupra aspectelor vieţii care-i interesează pe cei mai mulţi dintre noi: sănătate, bunăstare şi fericire. Vom aborda aceste aspecte aşa cum sunt ele experimentate în general de oameni şi le vom compara cu schimbările apărute odată cu progresul realizat prin folosiriea tehnicii de renunţare.

Schimbările sunt destul de evidente atunci când analizăm viaţa celor care utilizează această tehnică. Ele vor deveni evidente şi în propria voastră viaţă. Uneori este posibil să nu le observaţi, motiv pentru care vă sugerez să alcătuiţi o listă de obiective pe care să le bifaţi pe măsură ce vor fi îndeplinite, ca să vă daţi seama de progresul realizat. Această etapă de conştientizare de sine este necesară pentru preîntâmpinarea unei particularităţi mai ciudate a minţii. Când ne decidem să  urmăm o anumită tehnică pentru a ne îmbunătăţi viaţa şi are loc o schimbare în bine, mintea manifestă tendinţa bizară de a desconsidera tehnica ce a făcut posibilă această schimbare. Este ca şi când ego-ul minţii este foarte vanitos şi nu doreşte să recunoască anumite merite atunci când este cazul.

https://www.edituracarteadaath.ro/oferte-reduceri-cartea-daath/letting-go-david-r-hawkins-calea-renuntarii-cartea-daath

Newsletter, August, 2022 #kitsupravietuirespirituala

August, lună de vacanţă, de relaxare. Relaxate sunt şi reducerile de luna aceasta, cel puţin în comparaţie cu campania de luna trecută. Cu toate acestea, procentul de 30% a rămas valabil pentru acele titluri pe care le puteţi descoperi în categoria OFERTE-REDUCERI, prin clipurile din Instagram şi postările din fb. 

Un curs-workshop special, intitulat „Pachetul de bază – kit supravieţuire spirituală” începe în data de 22 august şi durează 5 zile, până în 26 august, de luni până vineri, seara, de la ora 19.30 la ora 21.30. Câte două ore, minimum, zic, deoarece s-a întâmplat de atâtea ori să depăşesc „orarul”, încât e musai să adaug şi asta. Ca de obicei, nu descriu ce se petrece cu adevărat în aceste ateliere, sugerez doar temele principale şi las sufletele să hotărască. 

Cum se anunţă timpuri din ce în ce mai haotice, complicate, secătuitoare, am construit acest „pachet de bază”, evitând să-l denumesc „de urgenţă”, deşi… 

Am remarcat câteva tendinţe în tărâmul acesta al cursurilor/atelierelor de dezvoltare personală sau chiar spirituală. Una, către cum devii o persoană de succes şi-ţi împlineşti menirea, ambiţiile sau/şi visele şi o altă tendinţă către o spiritualitate dogmatică, încrâncenată, limitativă sau chiar deviantă. Acest atelier nu se încadrează în niciuna dintre tendinţele la modă, nu este un copy-paste, nu oferă reţete “sigure” pentru un succes la fel cu al altora şi nici nu se bazează pe (auto)hipnoză. Îţi oferă un mănunchi de chei care deschid porţile realităţii, adevărului, iubirii.   

După cum bine cunoaştem, în orice haos, în orice furtună există un punct maxim, un vârf ce poate ieşi din orice statistică. Masa critică de la care nimic nu mai poate rămâne aşa cum a fost, intersecţia plăcilor turnante ale sistemelor –  vizibil aproape de punctul H. Sau X sau Z sau Y sau W sau cum doriţi să etichetaţi ceea ce poate că numai un proton spart pe-acolo, prin tuneluri, ne-ar putea mărturisi.

Să spunem că este absolut necesară această profundă şi poate chiar totală schimbare. Există ceva bun de păstrat din tot ceea ce este omul de până acum? Păstrătorii tradiţiilor străvechi, păstrătorii legăturilor subtile cu Creaţia vor rezista? Este necesar să se menţină continuitatea sau, gata, resetăm totul? Din câte îmi amintesc, la fel s-a întâmplat şi cu Lemuria şi Atlantida. Dar să nu intrăm în poveşti. Să rămânem în sfera practicalităţii, căci la ce este de folos un atelier spiritual, dacă nu-ţi ajută viaţa de zi cu zi, dacă nu te sprijină în procesul acesta al evoluţiei continue? 

Pachetul de bază include:

Dincolo de voaluri, către Adevăr. (Cunoaşte-te!)

Iniţiere în limbajul Energiei. (Cunoaşte-ţi corpul şi contextul în care te manifeşti!)

Dezvoltarea vederii spirituale, a capacităţii de a discerne adevărul. (Nu prin tehnica kinesiologică!)

Instrumente necesare pentru o transformare sigură. (Numai cine nu vrea, nu poate, nu recunoaşte sau are grave limitări de natură karmică.)

Workshop-ul se desfăşoară online, prin Zoom, de luni până vineri, între 22 şi 26 august, de la ora 19.30 la ora 21.30.

După atelier vor urma 5 şedinţe dedicate întrebărilor şi practicii. Datele acestor întâlniri vor fi stabilite în ultima zi a atelierului.

Se acordă reducere de 45% pentru înscrieri până în 18 august (inclusiv).

(Pentru reduceri speciale, trimite un e-mail. În funcţie de adevărul situaţiei pe care o prezinţi, este posibil să primeşti o reducere.)

Pot participa persoane care au împlinit 18 ani.

Vă doresc sănătate, bucurii, Iubire şi Înţelepciune! 

Daniela Marin 

Suferinţă, compasiune, minte, atenţie #DalaiLama

Din Cap.6, Viaţă şi moarte

Închipuie-ţi toţi oamenii – Imagine All the People, o conversaţie cu Sfinţia Sa Dalai Lama despre bani, politică şi viaţă aşa cum ar putea fi

Sfinţia Sa Dalai Lama, Fabien Ouaki

Fabien: Sfinţia Voastră, aş vrea să mă întorc asupra unor probleme pe care le-am mai atins. M-am gândit la compasiune ca fiind parte a naturii noastre lăuntrice. Pentru mine, compasiunea e un spaţiu gol care crează posibilitatea de a trimite un mesaj altei fiinţe. Pentru mine, compasiunea e mereu acolo, în noi…

Dalai Lama: Ce vrei să spui când zici: „compasiunea este mereu acolo”?

Fabien: Vreau să spun că e o parte a naturii, a firii umane. Nu este ceva ce trebuie să zămislim.

Dalai Lama: Nu ştiu. (râde) Filosofia asta e prea dificilă pentru mine. Compasiunea e parte a minţii noastre.

Fabien: Da, este acolo, în interiorul nostru. Deci, aceasta este munca pe care trebuie s-o facem.

Dalai Lama: Nu, nu, nu. Nu sunt de acord. Natura de buddha – suntem atenţi şi spunem natura de buddha, nu buddha – este interioară, intrinsecă. Trezirea nu este intrinsecă, dar sămânţa, potenţialul iluminării, este. Putem spune că această compasiune este parte a minţii, înţelegând că, în mintea noastră compasiunea poate răsări, se poate naşte. Asta nu înseamnă că atâta vreme cât mintea este acolo – în orice stare – compasiunea e şi ea acolo. Asta nu-i adevărat. În general vorbind, sămânţa compasiunii există întotdeauna, dar, când într-o anumită stare a minţii, ura noastră este pe deplin dezvoltată, atunci, în mod sigur, nu avem compasiune. În acel moment compasiunea adoarme. Două gânduri sau emoţii contradictorii nu pot răsări în mintea noastră în acelaşi moment. Când una e activată, cealaltă e dezactivată. În viziunea buddhistă, nu ne referim la o funcţie aflată în stare de somn, în stare latentă, ca la un lucru prezent.

Fabien: Dar dacă creăm un spaţiu gol în interiorul nostru, ceea ce este adormit, latent, poate răsări. Se pare că a lăsa spaţiul nostru lăuntric să se extindă este cheia. Când lăsăm un spaţiu deschis în noi, compasiunea nu creşte în mod natural?

Dalai Lama: E posibil. Eu cred că până şi persoane ca Hitler, care părea insensibil, sunt capabile să simtă un soi de compasiune. Din ceea ce am citit, se pare că atunci când era cu iubita lui, Eva şi cu ciobănaşul lui german, s-ar fi simţit „bine”, adică mai puţin suspicios ca de obicei, permiţând ca un fel de încredere să apară în el. Asta arată că şi Hitler avea sămânţa compasiunii. Când cineva îi arăta grijă adevărată sau afecţiune adevărată, se simţea fericit.

Fabien: Aşadar, dacă reuşim să scăpăm de emoţiile negative, care ne împiedică să înflorim compasiunea, ea va începe să se dezvolte singură, imediat ce are puţin spaţiu? Chiar şi pentru noi, „generaţia pierdută”?

Dalai Lama: Bineînţeles. Apropo, şi eu sunt membru al acestei generaţii pierdute. Dacă facem un efort pentru a deveni conştienţi de potenţialul nostru şi de valoarea compasiunii, atunci, fireşte că există o posibilitate de a ne schimba ca indivizi. Cât despre lume, pe de-a-ntregul, nu sunt sigur. În acest moment, pare dificil. Putem spune însă, că la sfârşitul secolului XX, concepţia generală a omenirii şi locul ei în lume, se schimbă foarte rapid în comparaţie cu ultimele cinci decenii.

Fabien: Înţelepciunea  populară spune că o persoană trebuie să experimenteze suferinţă pentru a ajunge mai bună. Sunteţi de acord?

Dalai Lama: Nu este, în mod fundamental, necesar. Oricum, este adevărat că, cei ce au trecut prin suferinţă, devin mai maturi, mai răbdători. Cred că generaţiile care au fost martore ale celui de-al II-lea război mondial şi ale perioadei ce i-a urmat, sunt într-o poziţie mai bună în rezolvarea problemelor decât generaţiile următoare. Acestea doar au auzit despre război. Nu l-au trăit în mod direct. Viaţa lor nu a fost atât de dură. Când apar micile probleme îşi pierd imediat cumpătul sau răbdarea. Sunt, în general, mai puţin împăciuitori decât cei mai în vârstă. Dar asta nu înseamnă că pentru a deveni un om bun trebuie să suferi. Din punct de vedere buddhist, fie că recunoaştem sau nu, există întotdeauna un anume fel de suferinţă. Cele Patru Adevăruri Nobile precizează următoarele: totul suferă; suferinţa se naşte din dorinţă; încetarea suferinţei este Nirvana; şi, Calea Celor Opt Paşi duce la Nirvana.