Marele psihanalist elveţian C.G. Jung (cal.520), observând omniprezenţa modelelor arhetipale şi a simbolurilor, a dedus “inconştientul colectiv” – o piscină fără fund a subconştientului tuturor experienţelor trăite de întreaga rasă umană. Ne-am putea gândi la aceasta ca la o ascunsă şi vastă bază de date a conştienţei umane, caracterizată de tipare de organizare universale şi puternice. Marea promisiune a bazei de date – pătrunderea în tot ceea ce s-a experiementat oriunde în timp – este capacitatea sa de a “şti” aproape orice în momentul în care este “întrebată”.

Această bază de date este originea tuturor informaţiilor obţinute sub-raţional sau supra-raţional, prin intuiţie sau premoniţie, prin invocare sau prin vise ori prin “norocoasa” ghicire. Este fântâna spiritului, a geniului, fântâna inspiraţiei şi sursa “straniei” cunoaşteri psihice. Nu se poate pune o întrebare fără să existe potenţialitatea unui răspuns deoarece atât întrebarea, cât şi răspunsul sunt create de aceeaşi paradigmă şi, prin urmare, sunt perfect concordante. Nu există un “sus” fără să existe un “jos”. Cauzalitatea apare ca simultaneitate mai degrabă decât secvenţialitate. “Sincronicitate” este termenul folosit de Dr. Jung pentru a explica acest fenomen din experienţa umană. Aşa cum înţelegem din examinarea noastră a stărilor psihice avansate, un eveniment care se petrece “aici” în univers nu “cauzează” un eveniment care se petrece “acolo”, în univers. Ambele apar simultan, numai că observaţia perceptuală le aplică o secvenţialitate cauzală.