Calea către desfacerea ego-ului este onestitatea absolută. Calea Advaita este calea adevărului absolut: voinţa de a renunţa la toate iluziile, inclusiv la iluziile despre iluzii. Sursa ego-ului este sucul pe care îl stoarcem din asta, care curge, curge, tot curge şi îi dă viaţă. Disponibilitatea de a renunţa la asta – de acest lucru este nevoie pentru a te încredinţa lui Dumnezeu. Nu poziţionalitatea, pentru că în clipa în care ieşi din acea poziţionare, dispare de la sine şi poziţionalitatea ego-ului. Vei râde de el. Va renunţa singur.

Ce trebuie căutat este răspunsul la întrebarea: “Ce fel de satisfacţie obţin eu din asta?” Obţin satisfacţia de a fi nedreptăţit.“ E minunat să fii “nedreptăţit”, nu-i aşa? Ţări întregi merg la război şi sunt nedreptăţite. Îndreaptă greşitul, nedreptatea. Îndreaptă ceea ce a fost greşit la Versailles. Ce greşeală la Versailles? Kaiserul a făcut acelaşi lucru pe care l-a făcut şi Hitler şi a pierdut. Acum, Hitler zice că a fost o nedreptate. Ce nedreptate? Nimeni nu i-a cerut Kaiserului să invadeze Europa şi să omoare oameni.

Deci, ego-ul se hrăneşte din injustiţie, din nedreptate. Întregul popor german… 40 de milioane de oameni au murit în Al Doilea Război Mondial. Am fost acolo, în război, şi pentru mine este o realitate, în comparaţie cu mulţi alţi tineri. A fost o realitate în care 70 de milioane de oameni au murit datorită sucului de a nu avea dreptate.

Plăcerea pe care o obţine cineva din sucul ego-ului justifică orice. Justifică crima în masă, genocidul, şi dacă i se permite, şi ultima bombă, cea finală, dacă ar fi pierdut războiul. Bomba finală era suficientă cât să elimine întreaga omenire. Urma să fie eliminată întreaga omenire dacă Rusia ar fi pierdut războiul nuclear cu Statele Unite. Din fericire, au existat suficient de mulţi ruşi care să oprească asta de la a deveni o realitate, însă megalomania din spate este de neoprit, după cum bine vedeţi.

Problema cu ego-ul raţional al lumii occidentale este că presupune că alţi oameni ar urma să opereze respectând legile şi bunul simţ. Alţii nu presupun asta. Oamenii spun: „Păi, el nu ar face asta. L-ar costa toţi compatrioţii”. Bineînţeles că ar face-o!

Fragment din Capitolul 8, Înţelegerea influenţelor karmice

Progresul spiritual, David R. Hawkins