Eul“(Ego), aşa cum va fi folosit în continuare, se referă, în general, la o colecţie de gânduri ce se presupune că sunt reprezentative pentru realitatea personală şi identitatea noastră, ceea ce induce ideea că gruparea gândurilor şi credinţelor e folositoare. Scopul este să fie păstrată iluzia sinelui personal văzut drept „cauză“ principală a existenţei şi activităţii noastre, inclusiv a gândurilor şi a sentimentelor.

Un element important al sensului termenului „eu“, este faptul că adevărata esenţă a acestuia o reprezintă mândria şi narcisismul, ce produc apoi sentimente de vinovăţie pentru egoismul eului. Eul este, de asemenea, un termen psihologic, ce sugerează, în mod general, valoarea supravieţuirii. În terapie, un pacient poate avea problema unui eu „slab“ şi a unui respect de sine scăzut. În antiteză, „egotism“ sau „egotistic“ înseamnă supraestimare sau chiar grandomanie.

În termeni spirituali, „eul“ presupune o calitate negativă, un obstacol în calea realizării din cauza construcţiei sale linear-dualiste. Cu toate acestea, în psihologie termenul denotă o calitate participativă utilă supravieţuirii şi funcţionării efective în lume.

Structura Eului

Poziţionalităţile sunt structuri ce pun în mişcare întregul mecanism al gândirii şi activează conţinutul acesteia.

Principalele poziţionalităţi sunt următoarele:

1. Ideile sunt semnificative şi importante.

2. Există o linie despărţitoare între contrarii.

3. Există o valoare a paternităţii – ideile sunt valoroase pentru că sunt „ale mele“.

4. A gândi este necesar pentru a deţine controlul, iar supravieţuirea depinde de control.

Presupuneri

Ideile sunt valoroase pentru că „mă“ reprezintă. Sunt valoroase pentru că au fost gândite de mintea mea. Ideile au valoare pentru că aduc recompense şi aşteptări. Ideile rezolvă probleme. Ideile reprezintă un divertisment şi „ceva de făcut“. Ideile te ţin ocupat şi te fac să te simţi folositor. Ele sunt necesare pentru a face planuri şi a atinge scopuri. Ideile protejează şi susţin supravieţuirea.

De aceea, contextul funcţionării mentale se bazează pe două premise importante: (1) Productele ei sunt valoroase pentru că au înţeles şi valoare şi (2) conţinuturile lor sunt necesare pentru supravieţuire, iar eul promite că productele sale vor aduce bucurie. Astfel, pentru eu, călcâiul lui Ahile rezidă în vanitatea de a fi autorul (pentru că aceasta este cea care asigură supravieţuirea şi aduce fericire) şi în nevoia de „a şti“ (deoarece implică promisiunea găsirii soluţiilor).

Din Cap.3 Purificarea spirituală

Sinele: Realitate şi subiectivitate – David R. Hawkins, M.D. Ph.D