Întrebare: Dar despre emoţiile negative care apar la părinţi atunci când au de-a face cu copiii, ce ne puteţi spune?

Răspuns: Toleranţa faţă de comportamentele copiilor variază în funcţie de contextul cultural, de sex, vârstă, viziunea morală şi alţi factori. Accepţi lucruri în perioada grădiniţei pe care nu le mai poţi accepta în clasa a treia. Este des întâlnit ca părinţii să trebuiască să renunţe la aşteptările pe care le au ei faţă de copiii lor. Cum este situaţia în care un muzician expert are un copil fără nicio înclinaţie muzicală? Aşteptările sunt presiuni subtile pe care le punem pe ceilalţi care, în schimb şi în mod inconştient, vor reacţiona respingându-le. Când eşti părinte, vrei să renunţi la aşteptările şi la preferinţele tale. Dacă eşti expert la billiard, poţi să renunţi la dezamăgirea că puştiul tău n-are deloc talent pentru billiard?

O altă problemă des întâlnită este exagerarea parentală. Uneori părintele confundă iubirea pentru copil cu scutirea copilului de orice dificultate. La o anumită vârstă, iubirea poate deveni „dură“, adică să-ţi laşi copilul să-şi rezolve singur problemele pe care le-a făcut astfel încât să aibă şansa descoperirii resurselor sale interioare.