Nivelul de care ne ocupăm acum nu se referă la iubirea reflectată în mass-media. Ceea ce este denumit îndeobşte prin iubire nu este altceva decât o emoţie intensă în care se combină atracţia (deopotrivă fizică şi emoţională), posesivitatea, controlul, patima, erotismul şi noutatea. Deşi este de regulă imperceptibilă şi fluctuantă, nu de puţine ori, dacă este împiedicată, această emoţie dă la iveală o furie şi o dependenţă pe care iniţial le mascase. Că iubirea se poate schimba în ură este deja un loc comun, dar ceea ce se denumea îndeobşte prin acest termen, iubire, este mai curând un sentimentalism dependent. Ura îşi are izvorul în mândrie, nu în iubire şi, probabil, într-o relaţie, în care iubirea se transformă în ură, nici nu a existat vreodată iubire adevărată.

Nivelul 500 este caracterizat de dezvoltarea unei iubiri necondiţionate, neschimbătoare şi permanente. Ea nu fluctuează, pentru că sursa ei, aflată în însăşi persoana care iubeşte, nu este dependentă de factori exteriori. A iubi este o stare de a fi. Este un mod de a te raporta la lume, unul plin de iertare, atenţie şi implicare.

Iubirea nu este intelectuală şi nici nu provine din minte; iubirea izvorăşte din inimă. Ea are capacitatea de a-i înălţa pe alţii şi poate face lucruri mari datorită purităţii motivelor sale.


La acest nivel de dezvoltare, capacitatea de a distinge esenţa devine prevalentă, miezul unei probleme devine preocuparea de căpetenie. Fiind depăşită Raţiunea, apare capacitatea de a recunoaşte instantaneu totalitatea unei probleme şi contextul lărgit al acesteia.
Raţiunea se ocupă numai de domeniul particularului, dar iubirea surprinde întregul. Acestă abilitate, adesea asumată intuiţiei, este capacitatea de înţelegere instantanee fără a recurge la procesarea succesivă a simbolurilor. Acest fenomen aparent abstract este de fapt unul foarte concret; el este acompaniat de o însemnată eliberare de endorfină în creier.

PUTERE VERSUS FORŢĂ – determinanţii ascunşi ai comportamentului uman – David R. Hawkins, M.D.,Ph.D.