Această carte ȋncepe cu ȋntoarcerea fiului risipitor. Este o explorare profundă a naturii Sinelui nostru şi a fericirii pe care o căutăm.

Notă:

În această  carte “fericirea” este sinonimă cu pacea, iubirea, frumuseţea şi ȋnţelegerea lucrurilor.

În această carte ”obiectele” se referă la orice poate fi experientizat, trăit ȋn plan mental, emoţional sau fizic, inclusiv toate gândurile, imaginile, sentimentele, senzaţiile şi percepţiile.

Cine sau ce sunt Eu?

Tot ceea ce ştim despre minte, corp şi lume este experienţa noastră despre acestea, iar experienţa este în mod obligatoriu dependentă de prezenţa Sinelui nostru, orice ar putea fi acesta. Nimeni nu a putut şi nu va putea vreodată să experientizeze o minte, un corp sau o lume fără ca, mai ȋntâi de toate, Sinele său să fie prezent. Toată Experienţa este cunoscută de Sinele nostru, şi, prin urmare, cunoştinţele noastre despre minte, corp şi lume sunt legate şi dependente de Cunoaşterea Sinelui nostru.

Poetul şi pictorul William Blake spunea: “Cum este omul, aşa şi vede.” Ceea ce voia să spună este că modul în care vede o persoană, felul ȋn care se ȋnţelege pe sine condiţionează profund felul ȋn care el sau ea ȋnţelege obiectele, ȋi ȋnţelege pe alţii, ȋnţelege lumea. Haideţi, deci, să ȋncepem cu Sinele nostru, pentru că totul depinde de el.

Ce ştim despre Sinele nostru cu certitudine? Pentru a afla, trebuie să avem voinţa de a lăsa deoparte tot ceea ce am ȋnvăţat despre Sinele nostru prin alţii sau prin intermediul culturii şi să avem disponibilitatea de a ne baza pe experienţa directă şi intimă, personală. Până la urmă, experienţa trebuie să fie testul realităţii.

Primul lucru pe care ȋl ştim cu siguranţă este acel “eu sunt”. Această simplă cunoştinţă a fiinţei noastre – atât de simplă şi evidentă că este deseori trecută cu vederea – este cea mai preţioasă cunoştinţă pe care o poate deţine cineva. S-ar putea să nu ştim ce suntem, dar ştim că suntem. Nimeni nu-şi poate nega propria fiinţă ȋn mod legitim deoarece, chiar şi pentru a se nega pe sine, este necesar, mai ȋnainte de orice, să fie prezent.

Nimeni nu afirmă “eu sunt” pentru că i-au spus părinţii sau pentru că a ȋnvăţat dintr-o carte. Existenţa noastră este ȋntotdeauna cea mai intimă trăire, experienţa familiară şi directă. Este evidentă şi dincolo de orice ȋndoială. Cu alte cuvinte, fiinţarea sau prezenţa este o calitate inerentă a Sinelui nostru.

Fragment din

Prezenţa-Arta păcii şi a fericirii, Rupert Spira