În cadrul studiului nostru, răspunsurile la teste au fost independente de sistemele de credinţă şi de nivelul intelectual al subiecţilor. Astfel, modelele Câmpurilor energetice care au reieşit reprezentau aspecte ale conştiinţei înseşi, fiind independente de indivizi. Folosind termenii uzuali de emisferă cerebrală dreaptă/stângă, putem spune că subiecţii testaţi au reacţionat global la un Câmp de atracţie, independent de variaţia individuală a logicii, raţiunii sau gândirii secvenţiale din emisfera lor cerebrală stângă.

Rezultatele studiului indică faptul că atitudinile şi comportamentul uman sunt organizate de modele profunde şi puternice.

Putem intui, aşadar, existenţa unei zone infinite dotate cu un potenţial infinit, adică însăşi conştiinţa, în cadrul căreia există un Câmp de atracţie enorm de puternic, care organizează toate comportamentele umane în ceea ce e înnăscut pentru „umanitate”. În cadrul acestui imens Câmp de atracţie, există Câmpuri mai mici, cu energie şi putere mai mică. La rândul lor, aceste Câmpuri sunt cele care domină comportamentul, astfel încât, de-a lungul întregii istorii a umanităţii şi în cadrul tuturor culturilor, modelele sunt concordante. Istoria civilizaţiei umane este produsă de interacţiunile acestor variaţii din cadrul Câmpurilor de atracţie. (Un studiu la care nu ne-am referit în lucrarea de faţă a indicat faptul că şi regnurile animal şi vegetal sunt controlate de Câmpuri de atracţie.)

Studiul nostru se corelează cu ipoteza „Câmpurilor morfogenetice” a lui Rupert Sheldrake şi, de asemenea, cu modelul funcţionării holografice a creierului şi minţii, propus de Karl Pribram.

Observaţi faptul că, într-un univers holografic, realizările fiecărui individ contribuie la evoluţia şi bunăstarea întregului.

Studiul nostru se potriveşte şi cu concluziile la care a ajuns laureatul premiului Nobel, Sir John Eccles, potrivit căruia creierul acţionează ca un mecanism de recepţie a modelelor energetice localizate chiar în minte, acesta existând sub forma conştiinţei exprimate prin intermediul gândurilor. De altfel, cea care îşi arogă posesia gândurilor este tocmai vanitatea eului. Pe de altă parte, geniul atribuie în mod obişnuit sursa salturilor creative ale conştienţei acelei baze a întregii conştiinţe care a fost denumită, în mod tradiţional, Divinitate.

 În realitate, avem de-a face cu un univers holografic. Fiecare punct de vedere reflectă o poziţie definită prin nivelul unic de conştiinţă al privitorului. Dacă eşti de această parte a hologramei, percepţia ta nu va fi deloc asemănătoare cu a aceluia care stă pe partea cealaltă. „E nebun!” – iată o reacţie obişnuită în faţa unei discrepanţe atât de mari. Lumea este de fapt un şir de holograme cu dimensiuni nelimitate, şi nu aşa cum se spune deseori, un şir de oglinzi – care sunt fixate în timp şi spaţiu şi oferă numai o singură reflectare. Experienţa auditivă este şi ea o parte a seriilor holografice ale câmpurilor de atracţie ce aparţin tuturor sunetelor care au existat vreodată. Lumea fizică este şi o lume tactilă. Are textură, culoare, dimensiune şi legături spaţiale, cum sunt poziţia şi forma. Fiecare dintre acestea face parte dintr-o secvenţă principală care, laolaltă cu toate celelalte calităţi, merge spre „negura timpului”, spre sursa originară a existenţei sale, care este acum.

Într-un univers holografic tot ceea ce există este interconectat.

Putem spune că o hologramă se află într-un proces continuu; ea este în sine un proces. Într-o hologramă tridimensională nimic nu este fixat. Dar într-o hologramă cu patru dimensiuni? Va include simultan toate modalităţile posibile ale sinelui. A schimba se pare că înseamnă a mişca prin timp, dar dacă timpul însuşi este depăşit, atunci nu mai există nici noţiunea de succesiune temporală. Dacă totul se petrece acum, nu există nimic care să se scurgă de aici dincolo. Fiecare hologramă este în sine o proiecţie evolutivă de la o matrice de evenimente nonlineară şi infinită, evenimente care nu sunt legate în mod cauzal, ci sunt sincronice. Apoi, de la nivelele perceptuale 600 şi 700, ceea ce a fost, ceea ce este şi ceea ce va fi sunt înţelese fără ajutorul cuvintelor printr-o posibilitate holografică completă şi simultană. Abia în acest context începe să capete sens termenul „inefabil”.