Inima de copil e, poate, darul cel mai valoros pe care ni-l putem oferi. Mereu mi-au fost dragi oamenii care și-au păstrat inima de copil și n-au lăsat-o să cadă, ca un dinte de lapte. Oamenii deschiși, cu acea curiozitate frumoasă și naturală, cei care încă au posibilitatea să vadă lumea cu inima și să-i asculte povețele prin glasul ei gând. Totodată, aceștia sînt și oamenii în care putem găsi mereu grăunțele de înțelepciune de care avem nevoie, pentru că-și trăiesc viața prin acel firesc al primilor ani de viață.