Trebuie să renunţăm la dorinţa de a schimba ceea ce a apărut nou în viaţa noastră şi felul în care ne simţim faţă de acel lucru, eveniment, situaţie. Aici este confruntarea, şi tot ceea ce putem face este sa spunem “da” experientizării, indiferent de ce natură este experienţa – moartea unei persoane dragi, divorţul, separarea, desparţirea, o urgenţă medicală sau o rănire catastrofală. Toate produc o stare de şoc ce este la fel, indiferent de eveniment.

Şocul este o realizare bruscă a lipsei noastre de putere, faptul că voinţa noastră s-a întâlnit cu zidul de cărămidă, că putem fi opriţi şi chiar am fost opriţi, şi că voinţa personală nu poate avea drumul ei. Prin urmare, şocul şi înţelegerea tuturor acestora sunt la fel în toate experienţele, la fel şi faptul că este neschimbat şi permanent. Acesta este şocul. Este ca şi cum venim cu toată viteza într-un zid de cărămidă şi de fiecare dată când facem asta, se eliberează acelaşi câmp de energie.

Dacă aţi trecut prin mai mult de o experienţă de acest gen în viaţa voastră, vă puteţi uita înapoi şi înţelege ca aşa este, şi că, de fiecare dată, starea de şoc a fost aceeaşi. Experienţa şi succesiunea stărilor au fost la fel. S-a manifestat experienţa, senzaţia bruscă de paralizie, refuzul de a crede că se întâmplă ceea ce se întâmplă, urmat de eliberarea tuturor acelor sentimente negative.

Fragment din Cap. VIII: Managementul crizelor majore

Vindecare şi recuperare – David R. Hawkins

Featured Image by Wokandapix from Pixabay