În cadrul definiției date de noi conștiinței, identificăm trei niveluri ale ființei, pe care le denumim suflet, spirit și personalitate.

Sufletul este acea parte din voi care călătorește de la o viață la alta și care îmbracă forme diferite în fiecare viață, forme pe care le denumim spirit. Spiritul este deci forma individualizată de conștiință dintr-o anumită viață, având experiențe și talente individualizate pentru scopul individual pe care și-l propune spiritul ce sunteți în acea viață.

Este în natura conștiinței să acționeze pentru îndeplinirea proiectelor vizualizate ca imagini care reprezintă scopurile acelei conștiințe. Atunci când ai un scop sau o dorință, există posibilitatea îndeplinirii dorinței și voi acționați pentru a o îndeplini.

Concomitent, evenimente aparent exterioare fac ca realizarea dorinței să fie mai apropiată. Într-o anumită viață aveți întotdeauna posibilitatea să acceptați sau să refuzați manifestarea experienței pe care ați cerut-o. Prin urmare, veți merge prin viață acceptând sau refuzând experiențele rezultate din imaginile pe care le-ați proiectat în planul conștiinței ca reprezentări ale dorințelor sau scopurilor pe care le-ați avut inițial.

Atunci când ați ajuns la capătul unei vieți și mai aveți scopuri neatinse, aveți posibilitatea să vă alegeți încă o viață care să fie concepută pentru a vă satisface aceste țeluri neîmplinite, prin manifestarea sufletului vostru ca un alt spirit. Pe măsură ce faceți aceasta și vă creați alte și alte scopuri, procesul continuă, până când veți fi trăit tot ce ați cerut. Apoi, veți pleca în altă parte și veți face altceva, într-un alt univers. Procesul continuă la nesfârșit.

Constantă este doar schimbarea. Prin schimbare învățăm și prin procesul de învățare, evoluăm. Natura conștiinței, care reprezintă ce și cine suntem, este de a evolua prin procesul de învățare, prin transformare.

Atunci când veniți în forma umană sunteți un spirit manifestat, care are o minte. Pe măsură ce învățați diverse lucruri și sunteți recompensați cu dragoste, vă identificați din ce în ce mai mult cu ceea ce știți, mai mult decât cu cine sunteți voi și vă construiți un sentiment al identității, pe care îl denumim personalitate.

Uneori, personalitatea și spiritul nu sunt aliniate. Ele pot trage în direcții diferite, care duc la acumularea unor tensiuni și putem spune că atunci când tensiunea este vindecată, vindecarea are loc la nivelul personalității, prin alinierea acesteia cu spiritul.

Fiecare spirit are sensibilitățile sale și atunci când se produce vindecarea dezechilibrelor determinate de atingerea acestor sensibilități, putem spune că vindecarea are loc la nivelul spiritului.

Se spune că gândul din momentul morții rămâne în ființă atunci când părăsește corpul. Partea din conștiința noastră care părăsește o anumită viață și alege să intre într-alta, noi o numim suflet. De aceea, un dezechilibru adus dintr-o altă viață necesită vindecare la nivelul sufletului.

Deși acele stări au rezultat din tensiuni acumulate într-o viață anterioară, ele au corespondențe și în viața actuală.

De exemplu, cei care au fost vindecători acum câteva sute de ani, când această ocupație nu era atât de larg acceptată ca acum, au fost poate persecutați, torturați sau uciși pentru că au ales să trăiască o viață dedicată slujirii celorlalți. Pentru a se proteja, acești vindecători s-au organizat în grupuri care se răzvrăteau împotriva acelei părți a societății care îi oprima.

În tradițiile vestice se consideră că Dumnezeu este o Ființă aflată în afara noastră, care decide ceea ce ni se întâmplă. În consecință, acești vindecători nu priveau ceea ce li se întâmpla din perspectiva că toate încep în propria noastră conștiință, că Dumnezeu se află înăuntrul nostru, că ei au fost cei care au decis să vină pe pământ cu misiunea de a vindeca și că nu Dumnezeu le-ar fi dat această însărcinare.

Mulți dintre ei au decis să se supere pe Dumnezeu pentru că a permis să aibă loc această injustiție, această persecutare a persoanelor venite să-i ajute pe alții și au murit cu aceste gânduri în conștiința lor. Rezultatul acestei decizii de a se supăra a fost închiderea Chakrei Violet la nivelul sufletului. (Chakra Violet este cea care controlează relația persoanei cu tatăl, cu autoritatea sau cu Dumnezeu.)

Atunci când vine vremea să reintre în planul Pământului, ei trebuie să-și aleagă părinți care să reflecte acest dezechilibru existent în sistemul lor energetic, pentru a-l putea vindeca. Astfel, își vor alege vieți în care fie tații nu sunt acolo atunci când au nevoie de ei, fie aceștia le vor oferi motive reale de a se supăra pe ei. Atunci vindecarea se va produce fie prin înțelegerea faptului că tot ceea ce trăiesc ei începe într-adevăr în propria lor conștiință, fie prin vindecarea relațiilor lor cu tatăl din această viață, fie printr-o combinație dintre acestea două.

Putem observa că, deși decizia inițială care a dus la dezechilibru a fost luată într-o viață anterioară, există și în viața actuală suficiente motive pentru a lua aceeași decizie. Dacă vindecarea se produce în această viață, ea va înlătura și efectele cumulate în viețile anterioare.

Dacă explorarea vieților anterioare ne poate ajuta să înțelegem natura noastră spirituală eternă, ea ne poate determina și să evităm confruntarea cu problemele din viața actuală și astfel să acționăm în sens contrar propriei noastre evoluții. Dacă vom continua să evităm problemele în acest mod, atunci viața noastră viitoare va fi plină de tensiuni reziduale din viața actuală care vor trebui eliberate în continuare.

Numai atunci când cunoștințele dintr-o viață anterioară ne ajută să rezolvăm problemele din viața curentă, ele pot fi într-adevăr utile și de ajutor în procesul de vindecare.

Fragment din Capitolul 11, Călătoriile în timp şi viețile anterioare

Orice poate fi vindecat, Martin Brofman