Starea unei societăţi este perceptibilă, în principal, prin intermediul succesului operaţional al informaţiei colective (care este produsul interpretării colective a experienţei.)
În cultura noastră actuală, volumul datelor este covârşitor. Fără o procesare foarte sofisticată, semnificaţia, elementul esenţial şi importanţa sunt cu uşurinţă eclipsate de absenţa (sau eşecul aprecierii) chiar şi a celei mai mici dovezi. Ca o consecinţă a greşelilor, în aparenţă minore, (de exemplu „dependenţa sensibilă de condiţiile iniţiale“ din cadrul ştiinţei dinamicilor non-liniare) cercetarea îndreptată spre identificarea adevărului verificabil devine adesea foarte intensă, după cum se observă prin atenţia acordată de mass–media.
Progresul societăţii pare să se permanentizeze într-o stare de anticipare perpetuă a viitoarelor descoperiri ale unor date considerate iniţial irelevante, dar de importanţă vitală. Astfel, atracţia exercitată de ştiri ţine lumea pe picior de aşteptare, martoră la desfăşurarea creaţiei ca evoluţie.
Informaţie-intenţie-sens
Din perspectivele, prezentate anterior, ale evoluţiei conştiinţei şi fiziologiei funcţionării creierului, au apărut deja unele aprecieri legate de dificultăţile inerente în calea recunoaşterii şi explicării adevărului. Factorii ce contribuie la autorizarea sau excluderea capacităţii de recunoaştere a „sensului“ se suprapun peste condiţiile generale. Vocabularul însuşi demonstrează efortul colectiv de creeare a unei structuri pragmatice a informaţiei şi de organizare a datelor liniare brute (neprelucrate) în aşa fel încât acestea să capete importanţă, valoare şi specificitate.
Evoluţia continuă a Reţelei Mondiale de Internet şi masiva ei acumulare de informaţii şi date reprezintă o recapitulare spectaculoasă a dezvoltării minţii omeneşti, ce nu incorporează numai informaţii deja acumulate, ci şi dezvoltă continuu tot felul de corelaţii complicate, generând apariţia unor definiţii şi implicaţii noi ale semnificaţiei. În acest proces, se reflectă, de asemenea, supoziţiile şi poziţionalităţile filozofice neexprimate, ca şi şcoli de dezvoltare semantică şi artistică.
Fragmente din Capitolul 9: Structura socială şi adevărul funcţional
David. R. Hawkins – Adevăr versus falsitate
