Vălul ce acoperă pacea şi fericirea #RupertSpira

Toate obiectele corpului, minţii şi lumii – ceea ce înseamnă toate gândurile, sentimentele, senzaţiile şi percepţiile – apar în mod egal înăuntrul Sinelui nostru, Prezenţa Conştientă. Totuşi, gândul identifică sinele cu corpul şi mintea, şi, ca urmare, lumea este proiectată în afară, undeva la distanţă de noi, de Sinele nostru, astfel că acesta devine considerat a exista <înăuntru>.

Adevăratul nostru Sine, Prezenţa Conştientă, care umple întreaga Experienţă în mod egal, pare, datorită acestui gând, să traverseze doar corpul şi mintea, astfel devenind un <eu, corpul şi mintea>, cu toate că, în realitate, nici nu există. Această credinţă determină apariţia unei noi entităţi, a unui nou <eu> ce pare că trăieşte înăuntrul corpului. Rezultatul acestei identificări exclusive a Sinelui cu corpul şi mintea, calităţile inerente ale Sinelui sunt schimbate cu calităţi caracteristice unui obiect limitat. Natura Sinelui nostru – deschisă, goală, spaţioasă, luminoasă, mereu prezentă, indestructibilă – este eclipsată de această asociere exclusivă, iar noi părem a ne experimenta ca fiind limitaţi, fragmentaţi, contractaţi, supuşi naşterii, schimbării şi morţii. Această asociere dă naştere acelui sine pe care începem să-l luăm în considerare, o entitate fizică şi mentală ce locuieşte în interiorul unui corp. Ca rezultat, acum ne gândim şi ne simţim pe noi ca fiind undeva în interior, un sine separat care nu se mai simte a fi una cu toate experienţele, ci se simte mai degrabă într-o legătură intimă doar cu un corp, o minte, fără de legătură cu altele şi cu lumea.

Ceea ce era intrinsec naturii reale a Sinelui, pacea, fericirea şi iubirea, sunt obturate, sunt ascunse sub un văl de această asociere exclusivă. Sinele separat şi interior ce rezultă dintr-o asemenea credinţă este, prin urmare, golit de aceste calităţi. Din acest motiv el, care este, de fapt, un sine imaginar, se va afla mereu în căutarea păcii şi a fericirii undeva în lumea exterioară, deoarece pacea şi fericirea par că lipsesc.

Fragment din Prezenţa –arta păcii şi a fericirii – volumul 1, Rupert Spira

Lasă un răspuns