Metoda de cercetare care face obiectul lucrării de faţă (cunoscută sub denumirea de cercetarea atractorilor) provine din studiul dinamicii nonlineare şi-şi propune dezvoltarea unei „hărţi” a conştiinţei umane. Ea constă în identificarea limitelor de putere ale câmpurilor energetice ale conştiinţei prin intermediul analizei punctului critic. (Analiza punctului critic este o metodă derivată din observarea faptului că în orice sistem foarte complex există un anumit punct critic în care cel mai mic impuls exterior va determina o schimbare semnificativă. De exemplu, angrenajul unei mori de vânt poate fi oprit printr-o simplă şi uşoară atingere – aplicată în locul potrivit al mecanismului de siguranţă. Tot astfel, dacă ştim locul potrivit, putem opri o locomotivă uriaşă printr-o simplă apăsare de buton).
Dinamicile nonlineare permit identificarea acestor modele prin reprezentări complexe, chiar dacă sunt ascunse printre incoerenţe sau în cadrul unor date indescifrabile. Graţie faptului că uzează de o abordare şi o metodă total diferite decât cele folosite în mod obişnuit, aceleaşi dinamici nonlineare ne ajută să descoperim semnificaţia celor considerate în general ca fiind irelevante.
Se presupune, în general, că analiza problemelor porneşte de la faptele cunoscute (întrebarea sau situaţiile) şi, treptat, după un timp, trece la cele necunoscute (răspunsul), urmând anumite etape definite şi folosind progresia logică. Dinamica nonlineară îşi începe cercetarea exact invers: de la necunoscut (datele nondeterministice ale întrebării) la cunoscut (răspunsul)! În plus, operează în cadrul unei paradigme diferite a cauzalităţii. Problema este considerată a fi una dintre premise, o poartă de acces şi nu o succesiune logică (aşa cum se întâmplă în cazul rezolvării unei probleme prin ecuaţii diferenţiale).
Dar, înainte de a defini întrebările pe care le ridică studiul de faţă, îngăduiţi-ne să examinăm mai amănunţit o parte a informaţiilor la care deja am făcut referire.
Atractori
Atractorii (sau modelele de atracţie) constituie denumirea data unui model identificabil care rezultă dintr-o masă de date apparent fără semnificaţie. Există o coerenţă ascunsă în tot ceea ce pare a fi incoerent. Acest tip de coerenţă interioară a fost demonstrată pentru prima dată în natură de către Lorenz, în cazul studierii graficelor computerizate derivate din modelele prognozei meteorologice pe intervale lungi de timp. Modelul atractor pe care l-a identificat este acum foarte cunoscut sub denumirea de „Fluturele lui Lorenz”.
Diferitele tipuri de atractori sunt definite printr-o serie de denumiri, de exemplu, atractori stranii. Dar lucrul cel mai important pentru cercetarea noastră este descoperirea faptului că unele modele de atracţie sunt foarte puternice, iar altele sunt mult mai slabe. Există un punct critic care diferenţiază aceste două clase distincte. Acest fenomen este paralel şi corolar cu nivelele energetice înalte sau joase din matematica legăturilor chimice.
Câmpuri de dominanţă
Un câmp de dominanţă este demonstrat de modelele energetice înalte care îşi exercită influenţa asupra celor slabe. Acest fapt poate fi ilustrat de coexistenţa unui mic câmp magnetic în cadrul celui mult mai mare al unui electromagnet uriaş. Universul fenomenologic constituie expresia interacţiunii unor modele infinite de atractori, de diferite nivele de putere. Nesfârşitele complexităţi ale vieţii constituie reflexiile eternelor reverberaţii ale creşterii, respective diminuării acestor câmpuri, compuse din armonici şi alte interacţiuni.
Analiza punctului critic
Conceptul tradiţional al cauzalităţii newtoniene (vezi mai jos) a exclus toate aceste tipuri de date „non-deterministice” deoarece nu se potriveau paradigmei sale. Odată cu descoperirile lui Einstein, Heisenberg, Bell, Bohr şi altor mari inovatori, modelul nostru cu privire la univers s-a răspândit rapid. Fizica teoretică avansată a demonstrat faptul că tot ceea ce există în univers este, în mod subtil, interdependent.
Fragmente din Partea I- Uneltele, Capitolul I din volumul Putere versus forţă – determinanţii ascunşi ai comportamentului uman David R. Hawkins M.D., Ph.D.