“Dave a murit în urmă cu 10 ani (cartea de faţă a fost publicată în limba engleză în anul 2022 – n.tr.). Atât mi-a luat să pot împărtăşi ceva. Dacă ţi-ai pierdut soţul sau pe cineva iubit, atunci ştii cât de greu este să pui în cuvinte anumite experienţe. Mă voi strădui să fac asta pentru voi deoarece mulţi dintre voi mi-aţi cerut să vă spun despre ultimul său an.

În primul rând, vreau să spun că Dave a murit aşa cum a trăit – făcând tot ce a putut mai bine pentru a-i ajuta pe alţii. Voia să se asigure că înainte de a părăsi această planetă a răspuns el însuşi oricărei întrebări ce ar fi putut apărea, astfel încât să nu existe nicio confuzie cu privire la intenţia sau la învăţăturile sale.

Am lucrat mai mult de doisprezece ani pentru a-şi completa opera. Este o operă importantă şi am făcut asta din iubire pentru Dumnezeu şi pentru omenire. Eu eram braţul pe care îl folosea pentru a testa orice, de mii de ori. Încă pot simţi cele două degete ale lui cu care mă atingea delicat, apăsându-mi braţul în jos. Ne-am dăruit vieţile pentru a vă pune la dispoziţie învăţăturile lui.

În timpul ultimului său an, Dave a lucrat să-şi completeze opera prin seminarii, satsangs, dialoguri, cărţi şi interviuri. Cea mai mare conferinţă a sa a fost despre Iubire, în Septembrie 2011. A trebuit să conducem o oră până la Prescott pentru a găsi un spaţiu în care să încapă cei 1700 de oameni veniţi din toată lumea.”

Din Capitolul 10, intitulat Renunţarea (Letting Go)

La această conferinţă a avut şansa să participe şi Gyuri Pascu. Era acolo, în sala scufundată într-un câmp de emoţii puternice, aşteptând să apară pe scenă David Hawkins. A făcut aceste fotografii cu telefonul şi mi le-a trimis. De aici, de acasă, trăiam şi eu o parte din acea imensă iubire şi admiraţie ce dominau sala şi, în acelaşi timp, nu puteam îndepărta un sentiment de tristeţe profundă. Intuiam că nu va mai fi fizic printre noi, că trupul lui David Hawkins nu va mai fi instrumentul prin care Graţia Divină ne va dărui adevărul. Nu mă gândeam atunci la ansamblul din care era format acest “instrument”. Nu mă gândeam la “braţul” lui, la sprijinul total pe care soţia sa, Susan Hawkins, l-a oferit necondiţionat din prima clipă în care s-au cunoscut. Deşi, ar fi trebuit să mă gândesc, nu-i aşa?

Deseori uităm că nimeni nu poate face nimic fără să fie ajutat,  fără susţinerea unui alt om. C-aşa e în univers!  Din doi se naşte ceva – unul şi cel de-al treilea devine  „unul” instantaneu!

Singura recenzie a unui cumpărător şi cititor al acestei cărţi, cel puţin până acum, mi-a înălţat inima în ceruri. Iată ce a scris Diana Brătan:

Cartea lui Susan Hawkins este tare frumoasă şi revelatoare.
Vă mulţumesc tare mult că aţi publicat-o!
Am plâns mult, am „spălat” tot atâta: simt atâta blândeţe, firesc, miraculos nespectaculos şi iubire în cartea aceasta…
Dăruirea lui Susan față de David cu singurul scop de a ajuta oamenii, lipsa ambiției ei de a se „cățăra” pe scara Iluminării, detalii despre momente şi idei-cheie din scrierea celorlalte cărți Hawkins, dar şi despre omul David/Doc, fără impresia că citeşti o carte care „vinde”, ci că citeşti o carte care, din nou, vindecă: iată câteva motive pentru care sper ca această carte să ajungă la cât mai mulţi oameni pentru că simt că ajută mult, clarifică multe aspecte despre sine şi Sine, despre relații şi relaționare.
O carte de memorii comoară!

În site-ul editurii găsiţi şi fragmentele-citate video postate în YouTube https://www.youtube.com/@carteadaath , dacă nu le-aţi văzut deja pe cele din Instagram (@CarteaDaath)

Şi dacă v-au plăcut şi inspirat în dezvoltarea voastră cărţile lui David R.Hawkins, cred că Viaţa cu Doc, soţul şi Învăţătorul meu, Dr. David R.Hawkins, M.D., Ph.D vă va folosi negreşit, aşa cum însăşi autoarea speră:

 “David m-a învăţat că este o datorie pentru noi să dăm înapoi ceea ce am primit, fie că dăruim unei singure persoane sau mai multora. Sunt recunoscătoare pentru viaţa pe care am trăit-o împreună cu el şi sunt recunoscătoare vouă, tuturor celor care vă dăruiţi spiritul şi iubirea Lucrării noastre.

Această carte este modul meu de a da ceva înapoi. Sper şi mă rog să vă fie de folos în călătoria voastră. După cum ne-a învăţat el: “Calea este dreaptă şi îngustă. Nu irosi timpul!”

Susan Hawkins, Sedona, Arizona