Neuroştiinţa războiului
Pe la începutul anilor 1990, la un workshop pe tema cercurilor în lanuri (cropcircles) ţinut în New York City, l-am cunoscut pe Masahiro Kahata. Masahiro este un om de ştiinţă şi programator care îşi desfăşoară activitatea în domeniul tehnologiei undelor cerebrale.
A lucrat împreună cu Synthia şi cu mine în Anglia, în cadrul unor experimente de monitorizare a undelor cerebrale în interiorul cercurilor în lanuri şi în apropierea acestora. Este deţinătorul a numeroase patente şi este prima persoană pe care o cunosc care a demonstrat că o aparatură era capabilă să traducă gândul în acţiuni realizate de un calculator.
Ultima dată l-am văzut pe Masahiro în 2009, în Washington,DC, la Conferinţa ExoPolitico. Masahiro a adus cu el cea mai recentă versiune a aparaturii sale pentru unde cerebrale şi ne-a rugat să ne întâlnim ca să-l testeze. Synthia şi cu mine am fost, succesiv, conectaţi la calculator printr-o cască. În imaginea de pe ecran se vedeau munţi şi văi iar sarcina pe care o aveam de îndeplinit era să deplasăm cursorul în acest peisaj prin comenzi mentale. A fost o experienţă incredibilă. Tipul de gândire pe care îl utilizăm în mod normal nu putea să mişte cursorul. Intenţia de a-l mişca trebuia focalizată cu multă precizie. Aceasta însemna armonizarea proceselor din ambele emisfere ale creierului. Când era obţinută această armonizare, cursorul se deplasa prin peisaj la comanda mentală. Un sentiment extraordinar însoţea această abilitate.
Simţeam că locaţia percepţiei se deplasa, din lateral, înspre centrul creierului. Era ca atunci când reuşeai să descoperi imaginile ascunse din pozele Magic Eye*.
Faptul că Masahiro găsise o modalitate de a capta semnalele emise de creier şi de a le transforma în comenzi pentru calculator părea aproape un miracol. Dispozitivul său era menit să ajute oamenii să-şi dezvolte abilităţile minţii, învăţându-i cum să-şi armonizeze activitatea emisferelor cerebrale. Odată ce trăiau această experienţă prin interacţiunea cu calculatorul, sentimentul li se impregna în corp şi putea fi reprodus în realizarea altor activităţi precum vizualizarea sau vederea la distanţă (RV). Masahiro le oferea oamenilor instrumente relativ necostisitoare care să fie utilizate în dobândirea unor tehnici ce controlau puterea minţii.
Armata a dus această tehnologie cinci paşi mai departe. Pe 6 februarie 2012, un articol din ziarul britanic The Guardian descria o parte a noii tehnologii. Titlul articolului: „Neuroştiinţa ar putea însemna soldaţi care să-şi controleze armele cu puterea minţii” iar în cuprinsul său erau dezvăluite recentele descoperiri în neuroştiinţă, printre care şi dispozitivul lui Masahiro de autodezvoltare însă cu aplicaţii în tehnici de război, nu ca un instrument de pregătire ci ca armă de luptă. În articol se afirma: „Soldaţii ar putea avea minţile conectate direct la sisteme de armament, li s-ar scana creierul la recrutare şi ar urma cursuri de stimulare neuronală pentru a le fi accelerat procesul de învăţare dacă forţele armate vor adopta ultimele descoperiri ale neuroştiinţei pentru îmbunătăţirea performanţelor trupelor lor.”(3) Tehnologia este cunoscută sub denumirea de interfaţă creier-maşină (BMI – brain-machine interface) şi este luată în calcul pentru utilizarea în programarea dronelor şi a altor tipuri de armament militar.
* Magic Eye este o serie de cărţi publicată de N.E. Thing Enterprises (în 1996 redenumită Magic Eye Inc.) în care sunt prezentate autostereograme – o categorie de imagini stereoscopice care oferă iluzii optice tridimensionale. (n. tr.)