A avea – a face – a fi
Eliberându-ne de stările inferioare de conştiinţă precum apatia şi teama, ajungem la nivelul dorinţei. Ceea ce consideram înainte a fi imposibil şi spuneam „nu pot“, devine acum cu putinţă. În general, parcurgerea progresivă a nivelurilor de conştiinţă de la cel mai de jos la cel mai înalt înseamnă trecerea de la a avea, la a face şi a fi. La nivelurile inferioare este important ceea ce avem. Ceea ce avem este ceea ce ne dorim. Preţuim ceea ce posedăm. Ceea ce avem ne conferă imaginea valorii personale şi a poziţiei în societate.
Odată ce ne-am dovedit nouă înşine că putem avea, că putem satisface nevoile noastre de bază şi pe acelea ale persoanelor care depind de noi, mintea începe să se preocupe mai mult de ceea ce facem. Atunci trecem la o nouă condiţie socială, în care ceea ce facem în lumea reală constituie temeiul valorii noastre şi al aprecierii de către ceilalţi. Pe măsură ce avansăm, devenind mai iubitori, ceea ce facem este orientat din ce în ce mai puţin spre propriul beneficiu şi din ce în ce mai mult spre folosul altora. Pe măsură ce ni se dezvoltă conştienţa, observăm că această activitate care este orientată, cu iubire, înspre ceilalţi, are automat ca efect şi satisfacerea propriilor nevoi. (Prin aceasta nu înţelegem sacrificiu. A se pune în serviciul altora nu înseamnă a se sacrifica.) În final, devenim convinşi că nevoile noastre personale sunt automat satisfăcute de către univers, iar acţiunile noastre sunt aproape automat încărcate de iubire. În acest stadiu nu mai contează ceea ce facem – ca activitate lumească – ci devine mai important ceea ce suntem.
Ne-am dovedit nouă înşine că putem avea ceea ce ne trebuie, că putem face aproape orice dacă asta ne dorim. Acum, însă, cel mai important devine ceea ce suntem, atât în interiorul nostru cât şi pentru alţii. Oamenii ne caută în prezent compania nu pentru ceea ce avem, nu pentru ceea ce facem şi pentru modul în care ne-a etichetat societatea, ci pentru ceea ce am devenit.
Datorită calităţii prezenţei noastre, oamenii doresc să se afle în preajma noastră şi să ne cunoască. Imaginea noastră socială se modifică. Nu mai suntem persoana care are o locuinţă la modă, o maşină prestigioasă sau o colecţie de rarităţi, nici nu mai suntem etichetaţi ca preşedintele Companiei X sau ca membru al consiliului director al vreunei organizaţii. Acum suntem descrişi ca o persoană nemaipomenită, ca cineva pe care ceilalţi trebuie neapărat să-l întâlnească, pe care trebuie neapărat să-l cunoască. În fine, suntem descrişi ca o persoană carismatică.
Acest nivel de a fi este caracteristic grupurilor de autodezvoltare. În acest tip de grupuri, nimeni nu este interesat de ceea ce alţii fac sau posedă în lumea exterioară. Aceste persoane sunt interesate numai dacă am atins anumite obiective interioare cum ar fi onestitatea, deschiderea, partajarea cu ceilalţi, o atitudine iubitoare, dorinţa de a ajuta, modestia, autenticitatea şi conştientizarea. Le interesează calitatea fiinţei noastre.
Letting Go-Calea renunţării David R. Hawkins, M.D., Ph.D.