Bătrâna se apropie de cele două și se opri la mijlocul scaunelor pe care erau așezate femeile, apoi se aplecă peste ele, cu tot trunchiul. Atât Irina cât și Elena se dădură la o parte, pe cât putură, care încotro. Veronica întinse mâinile spre canapeaua din spatele scaunelor.

— Aici! Aici va sta găina.

În acel moment v-ați făcut apariția în casă tu și Valer. Le privirăți pentru câteva momente, suficient timp cât să-I atragă atenția Veronicăi toată liniștea care se lăsase în cameră dintr-odată. De cum te văzu, bătrâna se întoarse cu fața spre tine. Zâmbi larg și te așeză pe cel de-al treilea scaun din fața canapelei.

— Așteptăm o găină… îndrugă Elena pe-un ton ușor ironic, privindu-te-n ochi.

— Și-am apărut eu? i-ai răspuns, prinzând ironia din zbor.

Elena răspunse printr-un zâmbet, iar în acel moment apăru și Mălina din spatele tău, cu o lingură de lemn unsă cu ceva la capăt.

— No, haidați la tocană!

— Iar? te-ai răsucit cu tot corpul spre ea, făcând ochii mari. De câteva zile tot tocană ne dai să mâncăm, Mălina. Ai gătit-o într-o oală fără fund?

— D-api, ce să fac? Îi ultima șarjă. Haidați, că se răcește! Nu mai stați!

Elena se ridică și dădu să pornească spre bucătărie, dar nu te slăbea din priviri, așteptând să vadă dacă dorești s-o însoțești.

Irina o ajută pe Veronica să se ridice, dar pe când voia să pornească cu ea în direcția bucătăriei, locul în care se servea mâncarea în acea zi, ca niciodată, tu o ai făcut-o atentă dându-i de înțeles că ai dori să vorbești ceva cu ea. În acel moment, Irina o rugă pe Mălina să o ia pe bătrână, iar voi doi v-ați retras în birou. Elena rămase câteva momente cu privirea spre ușa biroului, părând că nu știe încotro să pornească.

La capătul şoaptelor, Mihai Cotea