În concepţia actuală a numeroşi oameni de ştiinţă, universul este de natură holografică. Hologramele au o particularitate numai a lor, dată de modul în care înregistrează informaţia. Toate părţile unei holograme conţin informaţia întregului însă nu aşa cum ne-am aştepta noi. ADN-ul, de exemplu, reprezintă „şablonul” întregului organism uman şi este purtat în fiecare celulă, deşi fiecare celulă reprezintă un singur aspect al şablonului. Într-o hologramă, fiecare parte a sa constituie totodată şi un întreg. Dacă rupeţi în două o imagine holografică nu veţi obţine două jumătăţi de imagine; veţi avea două imagini identice, dar mai mici. Ceea ce se va modifica, totuşi, este claritatea imaginii. La fiecare splitare se pierde din informaţie.
Să presupunem că universul este o hologramă; atunci toate părţile sale vor conţine întregul dar la niveluri de luciditate din ce în ce mai scăzute. Ceea ce încerc să spun este că, la un anumit nivel, cu toţii avem acces la acele părţi ascunse vederii. Trebuie, însă, să decidem ce includem în definiţia pe care o dăm universului. Conţine acesta doar ceea ce considerăm a fi viaţă sau şi ceea ce există înainte de naştere şi după momentul morţii? Ne-am putea face o idee în acest sens din relatările celor care au „murit” şi au revenit apoi la viaţă, fenomen cunoscut ca „experienţe din apropierea morţii” (NDE).
Experienţele prin care trec unele persoane care au murit dar au fost resuscitate, conţin numeroase elemente comune. Relatările lor dezvăluie în mod clar o continuare a manifestării conştiinţei.
Unii, cum ar fi Dannion Brinkley, au murit de mai multe ori. El şi Thomas Benedict Mellon au fost morţi mai mult de o oră, înainte de a reveni la viaţă în mod spontan. Simplul fapt că au loc astfel de evenimente, constituie o provocare la adresa convingerilor religioase şi ştiinţifice cu privire la viaţa de apoi.
Speranţa apariţiei unei NDE nu este modul cel mai potrivit de a avansa în studiul vieţii de după moarte. Trebuie să putem accede la şi să străpungem vălul separării dintre cele două. Dacă ne vom imagina ciclul existenţei ca pe o sferă holografică, o emisferă fiind numită viaţă iar cealaltă moarte, poate vom reuşi să le vedem pe amândouă ca pe un întreg.
Fragment din Capitolul 12, Dialoguri cu cealaltă lume
La marginea realităţii – Colin Andrews