Analiza atitudinii din zazen este similară analizei contratransferului şi poate fi extinsă şi asupra motivaţiei de a scrie o carte. Cartea este cu scop, cu profit, cu faimă şi nu are legătură cu zenul. Această carte (ca orice carte) este „întunecată“ de idei, de cuvinte şi trebuie închisă. Or, a fi „iluminat“ înseamnă a simţi că nu (mai) este nevoie de nici o căutare, de nici o idee, de nici un cuvânt. Cartea „întunecată“ şi omul „iluminat“ sunt „modele“ care pierd Realul; întunericul şi lumina sunt cosubstanţiale, iar „iluminarea“ nu înseamnă nimic şi înseamnă multe: soarele unei dimineţi de toamnă, dansul unei trestii, cântecul unei păsări.
Poate că înainte de a trăi este necesar să scrii şi să citeşti sau poate că scris-cititul este ceea ce împiedică „găsitul“ sau şi mai sigur: vântul aranjează nisipul fără să ştie cum.
Dacă imaginea vântului şi a nisipului vi s-a părut neinteligibilă este semnul că „limbajul sufletului“ este neinteligibil ca viaţa, ca zazenul şi, mai ales, ca noi înşine.
Orice carte despre zen este secundară şi, într-o anumită măsură, inutilă, pentru că experienţa directă scapă cuvântului şi de aceea numai un căutător scrie text, nu şi un găsitor. Căutătorii scriu şi citesc texte, în timp ce găsitorii trăiesc ceea ce se scrie.
Când suntem plini de întrebări nici o mie de cărţi nu ne ajung; când ne-am golit de toate răspunsurile şi un singur cuvânt este prea mult.
Nici zen, nici psihanaliză – cartea (care trebuie) închisă
Matei Georgescu