Autoare a 15 cărţi publicate sub formă tipărită, e-book sau audio-book, Cyndi Dale este un autor recunoscut internaţional, speaker, vindecător şi consultant în domeniul afacerilor şi este preşedintele companiei Life Systems Services care a oferit cursuri de pregătire pentru mai mult de 35.000 de clienţi din Europa, Asia şi America.

Fiecare capitol al cărţii începe cu un citat. Capitolul 1 începe cu acesta:
“Prietenul care poate sta lângă noi în linişte atunci când suntem într-un moment de disperare sau confuzie, care poate sta cu noi într-un moment de suferinţă şi pierdere ireparabilă, care poate accepta să nu ştie, să nu poată vindeca, să nu poată alina, privind împreună cu noi realitatea lipsei noastre de putere, acela este un prieten căruia îi pasă.”
Henri J. M. Nouwen – The Road to Daybreak

Din Introducere

Adânc, în sinea noastră, mulţi dintre noi ne simţim izolaţi şi singuri. Suntem împachetaţi  în pielea noastră, separaţi prin experienţă şi ne simţim înfăşuraţi în unicitatea noastră. Dar corpul însuşi, care pe mulţi dintre noi ne face să ne simţim individualizaţi şi uneori înstrăinaţi, este echipat biologic şi energetic  pentru a se putea conecta. Prin neuroni speciali şi datorită forţelor spectrului electromagnetic suntem echipaţi pentru a face legătura cu multele lumi de lângă noi, sfere de influenţă atât vizibile cât şi invizibile. Suntem “codaţi” pentru empatie şi croiţi pentru a împărtăşi informaţii prin mijloace non-fizice.

Empatia este marele conector. Este podul care ne readuce aproape, aproape de noi înşine, de alţii şi de Divin în toate formele sale şi fără de formele gloriei sale. Indiferent cât de multă  suferinţă personală sau colectivă ne-au ţinut separaţi, empatia ne poate aduce din nou împreună. În esenţă, cred că empatia este singurul şi cel mai important vehicul pe care îl avem la dispoziţie pentru a accesa iubirea pe această planetă. Este codată fizic în noi şi noi ne conectăm emoţional cu ea. Felul în care folosim acest vehicul depinde de sistemul credinţelor noastre şi de capacităţile mentale. Totuşi, el ne permite să oglindim Marele Spirit.

Înţelegerea celor şase stiluri empatice ne ajută să ne dezvoltăm dincolo de conectarea persoană-cu-persoană, oricât de importantă ar fi aceasta. Modul personal prin care ne folosim aceste  haruri ne va ajuta să ne descoperim conectarea cu tot ceea ce este.

Cum este organizată cartea

Partea I construieşte fundaţia înţelegerii empatiei, ce este ea şi miliardele de moduri în care este experimentată – informaţii esenţiale care îţi vor oferi contextul pentru discuţiile şi exerciţiile din Partea a II-a. Capitolul 1 oferă o viziune asupra conceptelor cheie şi aici vei avea şansa să lucrezi prima ta Cercetare Empatică. Aceasta este o serie de exerciţii pe care le-am împrăştiat prin toate capitolele Părţii I pentru a te ajuta să reflectezi şi să cercetezi cum funcţionează empatia în viaţa ta, chiar înainte de a pătrunde în aplicaţiile practice din Partea a II-a.

În Capitolul 2 vei învăţa că empatia şi corpul tău sunt conectate printr-o legătură care nu se poate rupe, că eşti construit/ă fizic astfel  încât să te conectezi.  Apoi, în Capitolul 3, te vei scufunda în piscina compasiunii, ajungând să înţelegi compasiunea ca pe adevăratul catalizator în procesul transformării empatiei într-o acţiune cu sens şi semnificaţie. Odată cu aceasta va fi pregătită faza în care vei descoperi stitlul empatic personal, în Capitolul 4, în care vei învăţa în detaliu despre cele şase tipuri empatice astfel încât să poţi descoperi care sunt cele mai puternice înclinaţii ale tale.

În Partea a II-a vei învăţa cum se aplică toate acestea în viaţa ta, cum să lucrezi cu puterile tale în stilul empatic personal în situaţii reale de viaţă. În această a doua jumătate a cărţii vei dobândi acces la cele trei instrumente principale care alcătuiesc trusa medicinală a empatiei – inclusiv cele mai importante tehnici şi practici pe care eu le folosesc în fiecare zi în sesiunile de consiliere şi în viaţa mea personală. Sunt tehnici pe care le folosesc pentru a rămâne conectată cu Divinul şi pentru a fi călăuzită de înţelepciunea intrinsecă. Unul dintre aceste instrumente este Cinci Paşi pentru o Empatie Compasională, ceea ce alcătuieşte harta autovindecării sau a vindecării altora prin harurile empatice. Descoperind căile prin care să aplici aceşti cinci paşi în mod corespunzător în relaţiile tale, la serviciu, ca părinte şi asupra vieţii, în general,  te va ajuta să fii bine pregătit/ă pentru a pune imediat în acţiune aptitudinile tale empatice.

Şi, în final, pentru cei care sunt foarte doritori să-şi adâncească cunoaşterea şi să-şi lărgească perspectiva despre empatie, am inclus două anexe detaliate. Prima prezintă distincţia clară dintre compătimire şi empatie şi a doua explorează “empatul afectat”: cei care sunt prea empaţi pentru a funcţiona bine sau sunt decuplaţi de la abilităţile lor empatice. În aceste anexe am cuprins şi probleme despre care sunt întrebată frecvent.

Din Capitolul 2 – Corpul tău empatic: echipat pentru a se conecta

O scurtă călătorie în biochimia empatiei

Neuronii oglindă nu sunt singurul factor implicat în empatie. O altă componentă importantă include părţi din creier şi anumite funcţii endocrine. A devenit din ce în ce mai clar că există anumite stări speciale ale creierului care sporesc empatia şi altele care o limitează. De exemplu, un studiu realizat la Universitatea din Wisconsin arată că meditaţia compasiunii, o formă a meditaţiei budiste, pare că sporeşte empatia.

Cercetătorii de la Wisconsin au combinat practicanţi începători şi experimentaţi ai meditaţiei şi i-au expus pe toţi la sunete care stimulau emoţiile lor, atât pozitive cât şi negative. Ei au descoperit că toate aceste sunete au produs efecte ca mărirea pupilelor practicanţilor şi activarea unor părţi din sistemul limbic – acele părţi care sunt implicate în impulsul de a lupta, de a fugi sau de a îngheţa. Au răspuns şi alte părţi ale creierului asociate cu reacţiile de supravieţuire. Totuşi, în general, practicanţii avansaţi au reacţionat mai mult la stimularea emoţiilor negative decât au făcut-o cei novici, dovedind, de asemenea, că încearcă să facă o diferenţă pozitivă.

Cercetătorii au tras concluzia că empatia este angrenată de sistemele noastre de răspuns emoţional şi de cele de supravieţuire, de tip luptă sau fugi. Dacă meditaţia poate, într-adevăr, spori reacţiile empatice ale unei persoane, dar subiecţii acestui studiu au dovedit că sunt capabili să reacţioneze la stimuli emoţionali deoarece creierul este pur şi simplu echipat pentru asta. [1]

Alte studii sugerează că neuronii oglindă, creierul şi sistemul endocrin lucrează împreună pentru a crea o matrice corporală care atrage empatia şi compasiunea. Altfel spus, datorită distribuţiei glandelor endocrine prin tot corpul, întregul corp devine un instrument empatic.

Ceea ce este extraordinar în această cercetare este descoperirea că nu toate elementele empatiei îşi au originea în creier. Da, neuronii oglindă şi ariile din creier asociate emoţiilor sunt localizate în cap, dar hormonii şi neuropeptidele călătoresc prin tot corpul, fiind purtate de sânge şi alte fluide ale corpului. Până acum, ştiinţa a identificat mai mult de nouăzeci de neuropeptide care sunt implicate în stările noastre, în alte funcţii cum ar fi tensiunea sau sistemul imunitar. [2] Totuşi, există şi alte peptide şi lanţuri de proteine care produc hormoni şi care sunt direct responsabili pentru iubire şi pentru crearea legăturilor profunde dintre oameni.

Trei dintre cei mai importanţi hormoni necesari în crearea relaţiilor profunde – un aspect important al empatiei şi un rezultat al alegerii de a avea compasiune şi a fi altruist – sunt oxitocina, dopamina şi serotonina. Oxitocina, numită şi “hormonul dragostei”, creşte ca nivel atunci când cooperăm unii cu alţii. Acest hormon este produs în creier şi eliberat de glanda pituitară. Ştiinţa a descoperit că oxitocina se găseşte şi în inimă, unde se află şi receptori pentru oxitocină! [3] O peptidă formată din nouă aminoacizi, oxitocina întăreşte comportamentele sociale, strânge legăturile dintre membrii unui grup. Sprijină capacitatea noastră de a ne apropia de o altă persoană cu dragoste şi afecţiune şi încurajează comportamentul de într-ajutorare.

Un studiu arată că administrarea de oxitocină determină oamenii să facă mai multe donaţii! [4] Iar un alt studiu arată că este un potenţial tratament eficient pentru mai multe simptome ale autismului, cum ar fi dificultatea de a vorbi şi comportamentele repetitive, ba chiar a crescut capacitatea de conectare emoţională a oamenilor cu autism.[5]

În aceeaşi direcţie, atât dopamina cât şi serotonina, alţi doi hormoni implicaţi în legăturile profunde dintre oameni, produc sau pot fi un rezultat al comportamentelor cooperante dintre indivizi şi, de asemenea, în cooperarea socială.[6]

Empatia: poezia sufletului

Ca orice persoană pe care am întâlnit-o, şi tu ai “vânătăile” tale, una sau două cicatrici dobândite din poveştile tale de dragoste. Cu toţii am trăit totul, inclusiv cea mai mică ezitare în a ne conecta cu cineva, ezitare izvorâtă dintr-o profundă frică de a iubi şi de a fi iubiţi. Limitaţi de momentele de ruşine, respingere şi pierdere, şi bine încărcaţi de îndoială cu privire la cât de merituoşi suntem ca fiinţe umane, mulţi dintre noi ne-am descoperit a fi înspăimântaţi de iubire, speriaţi să mai facem o legătură cu lumea care are nevoie de noi.

Poezia sufletului este legătura compasională. Aşa cum urmează să descoperiţi, harurile empatice încurajează calităţile conectării şi ale legăturilor care ne permit să tindem către noi înălţimi ale iubirii. Astfel,  ele promovează scopul nostru spiritual ultim care este învăţarea iubirii. Vă invit să mergem dincolo de sinele individual şi să trăim experienţa bucuriei ce apare dintr-o mai mare apropiere cu toate cele ale vieţii.

Fragmente din Capitolul 3 – Compasiunea: căptuşeala sufletului empat

Dacă nu avem pace, aceasta este pentru că am uitat că ne aparţinem unul altuia.

Maica Theresa

Până acum aţi dobândit o bună înţelegere a vastului rezervor de extraordinare daruri pe care noi toţi le avem, daruri care ne ajută în procesul de conectare, atât daruri subtile, psihice şi empatice cât şi daruri fizice, aflate înăuntrul corpului nostru, firele din corpul fizic care servesc empatiei. Poate că cel mai important motiv pentru a dezvolta şi utiliza aceste daruri este faptul că ele ne conduc încet şi direct spre compasiune, spre a ne uşura suferinţa unul altuia. Dacă este ceva ce trebuie să facem în lumea asta imediat, acesta este compasiunea. Dar oare mai există şi altceva în afară de compasiune care să fie mai puţin răsplătit în lumea asta grăbită şi orientată spre succes?

Chiar dacă toţi suntem construiţi pentru empatie, nu toţi empaţii sunt şi capabili de compasiune sau  împinşi să lucreze în acest sens cu experienţele lor empatice. Empatul novice poate primi multe semnale şi impresii fără să se simtă atras să ajute pe altcineva prin astfel de mesaje energetice. Dar asta înseamnă o empatie matură: rezultatele sale ajung întotdeauna la compasiune. Aşa cum vom descoperi în acest capitol, un empat înnăscut este cineva care poate percepe ceea ce se întâmplă cu adevărat în afara sa. Iar sufletul empatului este astfel croit să facă şi următorul pas:  să schimbe o situaţie pe baza informaţiilor empatice pe care le primeşte în mod natural. Există o poveste budistă care se încheie cu această morală: “Adevărul, educaţia şi compasiunea pot salva lumea.”[1]

[1] “Buddhist Tales for Young & Old: Volume 1.” buddhanet.net.

http://www.buddhanet.net/e-learning/buddhism/bt1_37.htm.

Publicat de Cartea Daath in 2016

Traducători: Daniela Marin, Zully Mustafa

Grafică copertă: Irina Maria Gănescu

Număr pagini: 276

[1] Lutz, A.; Brefczynski-Lewis, J.; and Johnstone, T., et al. “Regulation of the Neural Circuitry of Emotion by Compassion Meditation:Effects of Meditative Expertise.” PLOS One. 2008; 3(3):e1897.

[2] Van der Merwe, Arien. “Neuropeptides: The Molecules of Emotions.” Health Stress Management. http://www.healthstresswellness.com/index.asp?pgid=72.

[3] Cicutti, N. J.; Smyth, C.E.; Rosaeg, O.P.; and Wilkinson, M.“Oxytocin Receptor Binding in Rat and Human Heart.” BioInfoBank Library. http://lib.bioinfo.pl/paper:10579742>

[4] Lozada, et al. “Rewarding Altruism,” 2–5.

[5] Bartz J. A.; and Hollander, E. (2008). “Oxytocin and Experimental Therapeutics in Autism Spectrum Disorders.” Progress in Brain Research 170: 451–62.; Jacob, S.; Brune, C. W.; Carter C. S.; Leventhal,B. L.; Lord, C.; and Cook, E. H., (April 2007). “Associationof the Oxytocin Receptor Gene (OXTR) in Caucasian Children and Adolescents with Autism.” Neuroscience Letters 417 (1): 6–9;Guastella, A. J.; Einfeld E. L.; Gray, K.; Rinehart, N.; Tonge, B.;Lambert, T. J.; and Hickie I. B., (April 2010). “Intranasal OxytocinImproves Emotion Recognition for Youth with Autism Spectrum Disorders.” Biological Psychiatry 67 (7): 692–4.

[6] Lozada, et al. “Rewarding Altruism,” 2–5.