Poezia adolescentului din Adolescenţii, adică acel tânăr din anul 2012 care a avut curajul (neînsoţit de vreo speranţă, aşa cum avea să mărturisească mai târziu) să trimită o parte din poeziile sale la concursul organizat de editură în mai 2012. A ales şi să folosească un pseudonim: Marian Leuteriu.

Câteva dintre poeziile sale publicate atunci, acum, după şapte ani.

Simt?

 zi de zi picură sânge

pe-nnegrita sfântă humă

simt cum din scândură curge

roşu paşaport spre vid

unde timpul se opreşte

şi nimic nu-i superior

unde ignoranţa creşte

şi mă-mpiedic de-un fior

 

Simt sau totul e-aparenţă?

 

visul doare în tăceri

şi tratează gri contururi

de trecut uitat de cer

mă scufund în somn de tumult

în cercuri cobor în rău

pe o scară ce-i cioplită

de o căzătură-n gol

 

M-am lovit la cap sau mână?

 

echilibrul l-am pierdut

nu mai pot să merg pe creste

sunt de secole căzut

nu mai pot trage de timp

să găsesc zâmbiri pretinse

nu mai am forţă în umăr

să mai sprijin pietre stinse

 

Lacrimi sau apă de ploaie?

 

suferinţa macină

erodează somn, speranţe

din nisip în mlaştină

timpul curge-ncet, vâscos

mă înec nehotărât

visul piere, ochii strigă

din adâncuri, din pământ

 

Dacă nu simt, cine sunt?

 

 

Azi

Fumul îl acoperă,

Viața se întunecă,

Clopotele-n strună

Sun-a dor de humă,

Cântând singurătate.

 

Viorile se frâng,

Vocile-ncet plâng.

Familia-n dezolare,

Regretul cel mai mare

Îl duce spre altar.

 

Pământul se deschide,

Lemnul îl închide.

Nu poate da crezare.

Ce vede? Nepăsare

În zborul său spre cer.

 

Semnale virtuale,

Iubire în urale,

O clipă de uitare

Când, înghițiți de mare,

Străini devin străini.

 

O societate-n care,

Vieții lor precare,

Oamenii dau sensuri,

Exprimând în versuri,

Viața netrăită.

 

Focul intern se stinge,

Afară nu mai ninge-

Superficialitate.

Viața ca la carte,

Este de lăudat.

 

Știri, moarte, împăcare,

Mâncăruri fără sare,

Oameni pierduți în lume,

Copii vânduți pe sume

Modeste de dolari,

 

Sport, business, libertate,

Economii, păcate,

Sunt date promovării,

Mass-media, difuzării,

Să controleze minți.

 

Politică, confuzii,

Dezbateri-doar iluzii

Căci numai din corupție,

Jocuri murdare, funcție,

Se poate evolua.

 

În a lui ascensiune,

Un suflet fără nume-

Trei zile de plâns fals,

Rămas singur în vals-

Privește cu mâhnire.

 

Căci lumea ce o lasă-

Pești morți, pierdută plasă,

Și sforile uitate

De sufletele-nalte-

Îi poartă amintiri.

 

Dar el se mântuiește

Căci scapă, şi găsește

Poarta spre lumea nouă

Ascunsă pe sub rouă

Și îngropată-n fum.

 

Ecoul

Ceasurile ezită, timpul m-a uitat.

Arzând în adâncimi ce-mi sunt necunoscute,

Simt cum m-am schimbat.

 

Din propria-mi cenuşă îşi reface spinii,

Deşi o ascund, deşi o alung,

durerea amintirii.

 

În al ei întuneric, ce sulfetu-mi preia,

Scot în van un strigăt. Dar în jur nu-i nimeni

ajutor să-mi dea.

 

Umbre-mi pun în scenă, pas cu pas, amorul,

Trecutul şi prezentul nu se mai disting;

Regizor mi-e ecoul.

 

Şovăind, mă-ntorc să-mi înfrunt durerea.

Nu mai pot să sufăr să vâslesc în gol.

Timp, redă-mi puterea!

 

Life

Creating a world in which we believe,

A power for man to manage its state,

Discovering places to go to, to live,

Processing thoughts for us to change fate.

 

Destroying the feelings created by nature,

Controlling the fury of long-lost new creatures,

Believing in something above and beneath,

Freezing the thought of continuous seethe.

 

Dreaming of one place for love to exist,

Falling in hate is not more than just bliss,

Stepping beyond the need to feel free,

Walking away – a choice should it be.

 

Leaving the concept of “brothers” behind

Hatred and cursing is all you can find.

Nobody wants this life to be yours!

For me and for you, just closing doors…

https://www.edituracarteadaath.ro/carti/noua-paradigma/adolescenti-secolul-21