Vechea artă chineză a acupuncturii este bazată pe ideea că fiecare organ şi os din corp este conectat cu puncte specifice de pe suprafaţa corpului. Prin activarea acestor puncte de acupunctură, cu ace sau printr-o altă formă de stimulare, se crede că bolile şi dezechilibrele care afectează părţile corpului conectate la aceste puncte pot fi ameliorate şi chiar vindecate. Există peste o mie de puncte de acupunctură organizate în linii imaginare de pe suprafaţa corpului numite meridiane. Deşi încă cotroversată, acupunctura e pe cale să câştige acceptarea comunităţii medicale şi a fost chiar folosită cu succes în tratarea durerilor cronice de spate ale jocheilor, participanţii curselor de cai.
În 1957, un fizician şi acupunctor francez, Paul Nogier a publicat o carte numită Tratat de auriculoterapie, în care a anunţat descoperirea sa că, pe lângă sistemul principal de acupunctură, există două sisteme de acupunctură mai mici pe ambele urechi. El le-a numit microsisteme de acupunctură şi a observat că, atunci când te joci un fel de „uneşte-punctele“, ele formează o hartă anatomică a unui om în miniatură, răsturnat ca un fetus (vezi fig.13). Fapt necunoscut lui Nogier, chinezii descoperiseră „omuleţul din ureche“ cu aproape 4000 de ani mai devreme, dar nu se publicase nici un desen cu sistemul chinez al urechii înainte ca Nogier să vină cu această idee.

FIGURA 13. Omuleţul din ureche. Acupunctorii au descoperit că punctele de acupunctură de pe ureche formează conturul unei fiinţe umane în miniatură. Dr. Terry Oleson, un psihobiolog de la Şcoala de medicină de la UCLA, crede că aceasta se datorează faptului că trupul este o hologramă şi fiecare din porţiunile sale conţine imaginea întregului. [Copyright Dr.Terry Olesson, UCLA School of Medicine. Folosit cu permisiune]
Exploatând puterile creierului holografic
De-a lungul acestui capitol două mesaje au răzbătut tare şi clar.
Conform modelului holografic, în mod fundamental, mintea-corpul nu pot distinge diferenţa între hologramele neurale pe care le foloseşte creierul pentru a experimenta realitatea şi cele pe care le invocă atunci când îşi imaginează realitatea. Amândouă au un efect spectaculos asupra organismului uman, un efect atât de puternic încât poate modula sistemul imun, să repete sau să nege efectele unor droguri puternice, să vindece rănile cu o viteză uluitoare, să topească tumori, să nesocotească programarea noastră genetică şi să ne remodeleze carnea vie în moduri care sfidează încrederea. Atunci primul mesaj este acesta: fiecare din noi are capacitatea, cel puţin la un nivel oarecare, de a-şi influenţa sănătatea şi de a-şi controla forma fizică în moduri cărora nu le lipseşte strălucirea. Suntem toţi potenţiali făcători de minuni, yoghini latenţi şi este clar din dovezile prezentate în paginile precedente că este de datoria noastră, ca indivizi şi ca specie, să dedicăm mult mai mult efort pentru explorarea şi exploatarea acestor talente.
Al doilea mesaj este că elementele care concură la formarea acestor holograme neurale sunt multe şi subtile. Ele includ imaginile asupra cărora medităm, speranţele şi temerile noastre, atitudinile doctorilor, prejudecăţile inconştiente, credinţele individuale, culturale şi încrederea noastră în spiritualitate şi tehnologie. Mai mult decât simple fapte, acestea sunt chei importante, indicatoare rutiere care arată spre acele lucruri de care trebuie să devenim conştienţi şi să obţinem stăpânirea lor, dacă trebuie să învăţăm cum să declanşăm şi să manipulăm aceste talente. Există, fără îndoială, alţi factori implicaţi, alte influenţe care dau formă şi circumscriu aceste capacităţi, dar un lucru ar trebui să fie evident. Într-un univers holografic, un univers în care o schimbare uşoară în atitudine poate însemna diferenţa între viaţă şi moarte, în care lucrurile sunt atât de subtil interconectate încât un vis poate determina apariţia inexplicabilă a unui scarabeu, iar factorii responsabili pentru o boală pot, de asemenea, să reamintească anumite tipare în liniile şi spiralele din palme, avem motive să banuim că fiecare efect are o multitudine de cauze. Fiecare verigă de legătură este un punct de plecare pentru încă o duzină, ca în cuvintele lui Walt Whitman: „O vastă similitudine ne angrenează pe toţi.“
Fragment din Cap.4, Universul holografic, Michael Talbot