Spaţiile de orientare sunt descrise ca nişte locuri mici, potrivite pentru discuţii intime, create anume pentru ca sufletul proaspăt întors să se simtă bine, însă atitudinea noastră mentală în acest loc poate fi oarecum defensivă. Aceasta deoarece avem sentimentul că ne-am fi putut descurca mai bine în viaţă. Întotdeauna există un ghid care interacţionează direct cu noi. Pe de altă parte, când intrăm în spaţiul de alegere a vieţii, suntem plini de speranţe, promisiuni şi aşteptări măreţe. Aici, în timp ce evaluează opţiunile noilor vieţi, sufletele sunt realmente singure, fără ghizii lor. Acest loc agitat şi stimulator este descris a fi mult mai mare decât alte zone de studiu spiritual.

Subiectul cazului 22 îl consideră ca fiind o lume în sine, în care energia transcendentă modifică timpul pentru a permite studiul planetar. Dacă subiecţilor mei le vine greu să descrie anumite locuri spirituale, cei mai mulţi vorbesc cu plăcere despre zona de alegere a vieţii, folosind descrieri deosebit de asemănătoare. Mi s-a spus că acest spaţiu seamănă cu o sală de cinema, în care sufletele au posibilitatea de a se vedea în viitor, jucând diferite roluri în diverse locuri. Înainte de a pleca, sufletele îşi vor alege un scenariu. Imaginaţi-vă că faceţi o repetiţie cu costume înainte de a intra, propriu-zis, în noua viaţă. Pentru a ne vorbi despre acest lucru, am ales un subiect de sex masculin, bine informat despre felul în care sufletul lui este ajutat să ia deciziile potrivite.

Cazul 25

Dr.N: Ce se întâmplă după ce ai decis că vrei să te întorci pe Pământ?

S: Păi, atunci când eu şi instructorul meu cădem de acord că este timpul potrivit, transmit gânduri…

Dr.N: Continuă.

S: Mesajul meu este primit de coordonatori.

Dr.N: Cine sunt aceştia? Nu se ocupă ghidul tău de toate aranjamentele pentru încarnare?

S: Nu chiar. El vorbeşte cu coordonatorii, care chiar ne ajută să vedem posibilităţile vieţilor noastre în Inel.

Dr.N: Ce este Inelul?

S: Este locul unde mă duc acum. Noi îi spunem Inelul Destinului.

Dr.N: Există un singur loc de genul acesta în Lumea Spiritelor?

S: (pauză) Oh, cred că trebuie să fie mai multe, dar nu le pot vedea.

Dr.N: Bine, hai să mergem împreună în Inel, când voi ajunge la trei. Când voi termina de numărat, vei avea capacitatea de a-ţi aminti toate detaliile acestei experienţe. Eşti pregătit să mergem?

 S: Da.

Dr.N: Unu, doi, trei! Sufletul tău se îndreaptă acum către spaţiul de selecţie a vieţii. Explică-mi ceea ce vezi.

S: (pauză lungă)… Plutesc deasupra Inelului… este circular… un balon uriaş …

Dr.N: Continuă. Ce-mi mai poţi spune?

S: Este o… forţă concentrată de energie… lumina este atât de intensă. Sunt tras spre interior… printr-o pâlnie… este un pic mai întunecat.

Dr.N: Îţi este frică?

S: Hmm… nu, la urma urmei am mai fost aici. Va fi interesant. Sunt emoţionat gândidu-mă la ce mă aşteaptă.

Dr.N: Bine, odată intrat în interiorul Inelului, care sunt primele tale impresii?

S: (vocea îi scade) Sunt… puţin neliniştit… dar energia mă relaxează. Conştientizez ceva ce se îngrijeşte de mine… ceva căruia îi pasă… Nu mă simt singur… prezenţa îndrumătorului meu mă însoţeşte de asemenea.

Dr.N: Continuă să îmi relatezi totul. Ce vezi mai departe?

S: Inelul este înconjurat de ecrane – Mă uit la ele.

Dr.N: Ecrane aşezate de-a lungul pereţilor?

S: Par a fi chiar pereţii, dar nimic nu este cu adevărat solid… totul este… elastic… ecranele se curbează în jurul meu… mişcându-se.

Dr.N: Spune-mi mai multe despre aceste ecrane.

S: Sunt goale… deocamdată nu reflectă nimic… licăresc ca nişte bucăţi de sticlă… oglinzi.

Dr.N: Ce se întâmplă mai departe?

S: (emoţionat) Simt un moment de linişte – mereu este aşa – apoi este ca şi cum cineva a pornit proiectorul într-o sală de cinema. Ecranele prind viaţă… cu imagini şi sunt culori… acţiune… plină de lumină şi sunet.

Dr.N: Continuă să-mi relatezi. Unde se află sufletul tău faţă de ecrane?

S: Plutesc în mijloc, privind panorama vieţii peste tot în jurul meu… locuri… oameni… (vesel). Cunosc acest oraş.

Dr.N: Ce vezi?

S: New York-ul.

Dr.N: Ai cerut tu să vezi New York-ul?

S: Am discutat despre întoarcerea mea acolo… (absorbit) Aaa – s-a schimbat – mai multe clădiri… şi maşinile… este mai zgomotos ca niciodată.

Dr.N: Voi reveni la New York în câteva minute. Acum vreau să-mi spui ce ar trebui să faci în Inel?

S: Voi acţiona mental panoul de comandă.

Dr.N: Ce-i acesta?

S: Un dispozitiv de scanare în faţa ecranelor. Îl văd ca pe o aglomerare de lumini şi butoane. Este ca şi când m-aş afla în carlinga unui avion.

Dr.N: Şi tu vezi aceste obiecte mecanice într-o locaţie spirituală?

S: Ştiu că pare o nebunie, dar asta e tot ce îmi vine în minte pentru a-ţi explica ceea ce fac.

 Dr.N: Nu-i nimic, nu-ti face griji din pricina asta. Spune-mi numai ce trebuie să faci cu panoul de comandă.

S: Îi voi ajuta pe coordonatori să schimbe imaginile de pe ecran acţionând mental asupra scanerului.

Dr.N: A, vei acţiona proiectorul ca şi cum ai lucra într-o sală de cinematograf?

S: (râde) Nu proiectorul, scanerul. Oricum, nu sunt filme adevărate. Privesc exact viaţa ce se desfăşoară în New York. Mintea mea se conectează cu scanerul pentru a controla mişcările scenelor pe care le urmăresc.

Dr.N: Ai zice că acest dispozitiv se aseamănă cu un computer?

S: Un fel de… Funcţionează ca un sistem de urmărire care… transformă…

Dr.N: Ce transformă?

S: Comenzile mele… sunt înregistrate pe panou, astfel încât să pot urmări acţiunea.

Dr.N: Poziţionează-te la pupitru şi fii tu operatorul, în timp ce vei continua să-mi explici totul.

S: (pauză) Am preluat controlul. Văd linii ce converg în diferite puncte într-o serie de scene… călătoresc în timp acum de-a lungul liniilor privind imaginile de pe ecran schimbându-se.

Dr.N: Şi aceste scene se mişcă constant în jurul tău?

S: Da, apoi punctele se aprind pe linii când vreau ca scena să se oprească.

Notă: Liniile de călătorie sunt un termen de care am mai auzit vorbindu-se şi mai înainte, în alte regiuni spirituale, pentru a descrie tranziţia sufletului. (vezi Cazul 14).

Dr.N: De ce faci toate acestea?

S: Scanez. Opririle sunt răscruci cruciale ale drumurilor vieţii, implicând decizii importante… posibilităţi… evenimente care fac necesară luarea în considerare şi a altor posibilităţi de alegere.

Dr.N: Aşadar, liniile marchează drumurile printr-o serie de evenimente în timp şi spaţiu?

S: Da, pista este controlată în Inel şi transmisă mie.

Dr.N: Creezi scene de viaţă în acest timp?

S: O, nu! Eu doar controlez mişcările lor în timp pe linii.

Dr.N: Ce altceva îmi mai poţi spune despre aceste linii?

S: Liniile de energie sunt… drumuri cu puncte de lumină colorată ca nişte borne pe care le pot mişca înainte, înapoi sau opri.

Dr.N: Ca şi când ai pune o casetă video cu butoane de start, stop, derulare înainte şi înapoi?

 S: (râde) Aceasta este ideea.

Dr.N: Bine, te mişti de-a lungul pistei, scanezi imaginile şi te hotărăşti să te opreşti. Spune-mi, ce faci apoi?

S: Îngheţ scena pe ecran pentru a putea intra în ea.

Dr.N: Ce? Vrei să spui că devii tu însuţi parte din scenă?

S: Da, acum am acces direct la acţiune.

Dr.N: În ce fel? Devii un personaj din acea scenă sau sufletul tău pluteşte pe deasupra, în timp ce oamenii se mişcă de jur împrejur?

S: Amândouă. Pot experimenta cum este viaţa cu oricine din scenă sau doar să-i privesc pe ei din orice punct.

Dr.N: Cum de poţi să părăseşti pupitrul şi să intri într-o scenă de pe Pământ în timp ce încă monitorizezi acţiunea în Inel?

S: Ştiu că e posibil să nu înţelegi acest lucru, dar o parte din mine rămâne la pupitru, astfel încât să pot porni sau opri scena oricând.

Dr.N: Poate că înţeleg. Îţi poţi împărţi energia?

S: Da, şi pot trimite gânduri înapoi la mine însumi. Bineînţeles că mă ajută şi controlorii, când intru şi ies din ecrane.

Dr.N: Deci, în esenţă, poţi derula timpul înainte şi înapoi sau îl poţi opri?

S: Da … în Inel.

Dr.N: În afara Inelului, timpul co-există pentru tine în lumea spiritelor sau este progresiv?

S: Co-există aici, dar îl putem vedea totuşi cum trece pe Pământ.

Dr.N: Mi se pare că atunci când sufletele sunt în Inelul Destinului se folosesc de timp ca de un instrument.

S: Ca suflete, noi folosim timpul… în mod subiectiv. Lucrurile şi evenimentele se mişcă… şi devin obiecte în timp… dar pentru noi timpul este uniform.

Dr.N: Ceea ce mi se pare paradoxal la călătoriile în timp este că ceea ce urmează să se întâmple s-a întâmplat deja, aşa că îţi poţi întâlni propriul suflet într-o anumită fiinţă umană, atunci când intri în scenele viitoare de viaţă.

S: (zâmbeşte enigmatic) Când avem un atare contact, sufletul încarnat este suspendat pentru un moment. Este relativ scurt. Noi nu tulburăm ciclurile vieţii când călătorim în timp.

Dr.N: Bine, dacă trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt cu adevărat separate în timp ce călătoreşti, de ce anume opreşti scenele pentru a reflecta asupra alegerilor, dacă tot poţi vedea în viitor?

S: Mă tem că tu nu înţelegi adevăratul scop în care controlorii inelului folosesc timpul. Viaţa este condiţionată. Timpul progresiv este creat pentru a ne testa. Nu ni se arată toate deznodămintele posibile ale unei scene. Unele părţi ale vieţilor ne sunt ascunse.

Dr.N: Deci timpul este folosit ca un catalizator pentru învăţare, vizualizând vieţile, deşi nu poţi vedea tot ce se va întâmpla?

S: Da, pentru a ne testa abilitatea de a găsi soluţii. Ne măsurăm abilităţile în funcţie de dificultatea evenimentelor. Inelul ne prezintă diferite experimente spre a alege câteva. Pe Pământ vom încerca să le rezolvăm.

Dr.N: În Inel poţi vedea şi vieţile de pe alte planete decât Pământul?

S: Nu, pentru că sunt programat să urmăresc timpul de pe Pământ.

Dr.N: Felul în care poţi sări prin timp în ecrane mă face să mă gândesc la o minge!

S: (rânjeşte) O, este stimulant – asta e sigur – dar nu putem să ne zbenguim prea mult, pentru că avem de luat decizii importante pentru viaţa următoare. Va trebui să îmi asum consecinţele pentru orice alegere greşită… dacă nu mă voi descurca prea bine într-o viaţă.

 Dr.N: Tot nu înţeleg cum de poţi face multe greşeli serioase în ceea ce priveşte alegerile tale, când tu experimentezi de fapt părţi ale vieţii în care ai de gând să trăieşti.

S: Posibilităţile mele de a alege mediul de viaţă nu sunt nelimitate. Aşa cum am mai spus, este posibil să nu pot vedea în întregime anumite scene într-un segment de timp. Având în vedere că nu ţi se arată niciodată totul, fiecare variantă de trup implică un anumit risc.

Dr.N: Dacă destinul viitor nu este în întregime prestabilit, după cum spui, de ce numeşti acest loc Inelul Destinului?

S: O, aşa e, există destin. Ciclurile vieţii sunt la locul lor. Numai că sunt foarte multe alternative neclare.

Când îmi duc subiecţii în locul de alegere a vieţii, ei văd un cerc al trecutului, prezentului şi al viitorului – cum se întâmplă şi în Inel. Simţind că părăsesc timpul spiritual Acum, din cadrul cercului, sufletele par că se învârt înapoi şi înainte în timp ce-şi fac turele de recunoaştere, pe unde rezonante. Toate aspectele timpului le sunt prezentate ca realităţi regăsite, retrăgându-se şi revenind împreună, ca fluxul şi refluxul. Deoarece realităţile paralele sunt suprapuse una peste cealaltă, acestea pot fi văzute, de asemenea, ca posibilităţi ale vieţilor fizice, mai ales de către sufletele mai experimentate.

Faptul că subiecţii mei nu văd în întregime viitorul în aceste condiţii, ca parte a unui plan spiritual atotcunoscător, m-a pus pe gânduri. Încercând să clarific acest lucru, am ajuns, în cele din urmă, la concluzia că lumea spiritelor este proiectată pentru a proteja interesele fiecărui suflet. În general, oamenii cu care lucrez sunt suflete tinere, încă încarnate. E posibil ca ei să nu vadă prea clar în viitor anumite evenimente semnificative, deoarece cu cât ajung mai departe de probabilităţile prezente, cu atât cresc şansele de a întâlni realităţi alternative, care le tulbură imaginea. Deşi aceleaşi proprietăţi se aplică şi timpului din trecutul îndepărtat, există o excepţie. Propriile vieţi trecute ale unui suflet sunt mult mai uşor identificate. Acest lucru se petrece deoarece o singură realitate, cu un curs al acţiunii definit, a fost deja stabilită pentru a pregăti acest suflet, şi este astfel imprimată adânc în memoria lui.

Fragment din capitolul 12, Alegerea vieţii

Călătoria Sufletelor, Michael Newton, Ph.D.