„Gândesc, deci nu exist” este o afirmație care, încă din titlu, stârnește curiozitatea. Deci, deschide. Da, ați citit bine, „gândesc, deci nu exist”. De ce așa și nu cum a (pre)zis Descartes? Pentru asta avem gândurile care prefațează acest volum, emise de Valentin Protopopescu, care susține (adică ține sus, deci evidențiază o descoperire) : „Cel care gândește nu este, pentru că întreaga lume devine o imagine. Cel care nu gândește are posibilitatea să fie; să fie precum viața, spontan, proaspăt nou.

Matei Georgescu alege să meargă, în acest volum, pe calea care l-a consacrat în cartea Nici zen, nici psihanaliză, dar cu o abordare mai ușor de absorbit de către mințile neinițiaților într-ale zazenului. Cu mici pilule de „acrit mintea”, zice autorul. Se spune că remediile bune nu sunt niciodată bune la gust, iar acesta pare a fi un prim semn bun spre destinația finală a cărții. Cea în care, din punctul meu de vedere, ne oglindim în noi.

Ce este Miraculosul Nimic? Tot ce pornește din noi și/sau se manifestă în exterior. Toate peste care trecem când depășim „hățișul de gânduri creat de marea dependență față de cele materiale”, după cum scrie, în postfața cărții, Ioan Gyuri Pascu.”

Continuarea recenziei o puteti citi pe blogul Coltul Cultural:

https://coltulcultural.wordpress.com/2018/06/20/o-calatorie-spre-miraculosul-nimic/

Si alte citeva pagini si ilustratiile inspirate semnate de Oana Manea aici:

Gândesc, deci nu exist – 101 dulcezenii de acrit mintea