Sinele – Realitate şi Subiectivitate – David R. Hawkins

Din Capitolul XII – Emoţiile

Dorinţa

Bucuria calibrează de la nivelul 540 în sus; drogurile calibrează abia la nivelul 80 sau mai jos. Deci, cum ar putea o substanţă care calibrează abia la nivelul 75 să „cauzeze“ o experienţă care se poate situa în marjele superioare ale nivelului 500?

Evident, răspunsul este că, pur şi simplu, nu poate. Prin analogie, am putea spune că drogurile împrăştie norii în aşa fel, încât soarele poate străluci. Eul naiv atribuie extazul, fericirea şi bucuria, drogurilor în sine. Dar, de fapt, lucrurile stau cu totul altfel.

Dependentul este dependent de experienţa bucuriei Sinelui şi, prin urmare, repetă ceea ce crede a fi singura cale de a avea acces la acea experienţă. Chiar şi o singură experienţă de acest gen este de neuitat. Tentaţia este faţă de bucuria sentimentului Sinelui şi nu faţă de drogul în sine.

Pentru aspirantul spiritual, dorinţa şi ataşamentul constituie obstacole în calea progresului şi, pe măsură ce apar, ceea ce simbolizează ele poate fi predat lui Dumnezeu. În acelaşi timp, şi poziţionalităţile pe care le semnifică pot fi identificate şi abandonate la rândul lor, deoarece devin poveri progresive.