Dacă aş fi fost o pădure – Teodora Isdrailă

Dacă aş fi fost o pădure, mi-ai fi fost copac?

Ţi-ai fi crescut rădăcini din inima mea şi te-ai fi înalţat spre mintea-mi plină de tine?

Ţi-ai fi lăsat frunzele să îmi ţină de frig atunci când vântul vorbelor tale

ar fi fost prea rece cu fiinţa mea?

Mi-ai fi îngăduit lacrimilor să te ude din când în când, ca să continui

să exişti pentru mine?

Ai fi lăsat norii să îţi înceţoşeze privirea atunci când m-ai fi umplut de seva

prea dulce pentru pielea mea plină de iarba glumelor pe care mi le-ai fi spus?

Sau, în final, ai fi lasat uitarea să te taie din viaţa mea?

Din Volumul 3, NOI în secolul XXI – Teodora Isdrailă