Cuvântul – logos creator (1)

“La început a fost cuvântul”. Această propoziţie din Geneză ne arată importanţa Cuvântului ca logos creator. Materializarea formei gând a Universului încă nemanifestat, Cuvântul creator, este prima formă pe care Dumnezeu a luat-o ca manifestare. Cuvântul devine, astfel, primul pe scara coborâtoare în materie a Luminii Pure, nemanifestate, a energiei de cea mai înaltă vibraţie care este IUBIREA DIVINĂ, din care s-a născut gândul creaţiei. De aici, prin Cuvânt, spiritul etern s-a divizat, pentru a se putea produce naşterea. Astfel, Cuvântul nu este, în cazul Creaţiei, limbaj, ci informaţie unică ce porunceşte naşterea Universului Material, ca manifestare în experienţă a Totului. Acest cuvânt este codul unic al Creaţiei, aşezat în ADN-ul Cosmic, coborât apoi în fiecare celulă a creaţiei. Este codul care separă sau uneşte, după caz, elementele din care se zămisleşte materia. Peste toate acestea Duhul Sfânt este trimis omului pentru a se asigura eternitatea procesului de creaţie prin lucrul neîncetat al Duhului Sfânt. De aceea putem spune că acest Cuvânt al lui Dumnezeu, deci Dumnezeu însuşi, este în toată creaţia, de la minerale şi până la om, iar Duhul Sfânt lucrează doar prin om, întru modelarea, înnobilarea şi păstrarea materiei.

În momentul în care omul a ignorat Cuvântul lui Dumnezeu şi Harul creator al Duhului Sfânt, a început căderea. O cădere temporară, datorată liberului arbitru care i-a fost dat omului pentru a se mişca într-o hartă a destinului finită şi infinită, în acelaşi timp. Finită – în lumea duală prin cele două puncte clar determinate: naşterea şi moartea fizică, şi infinită – prin numărul de căi prin care poate scăpa de vălul ignoranţei, pe care şi l-a autoimpus prin nesocotirea Cuvântului lui Dumnezeu ascuns adânc în trupul său şi a Harului Divin ce-i însoţeşte sufletul în călătoria trupească. Astfel, omul, nesocotind porunca de a nu se atinge de pomul cunoaşterii binelui şi răului, cu alte cuvinte de cunoaştere a lumii duale, lineare, a început călătoria cunoaşterii de sine prin experienţa lineară, o călătorie de rearmonizare a trupului, sufletului şi spiritului, pentru a conştientiza din nou Lumina care este şi din care s-a întrupat prin Cuvânt şi prin lucrarea Duhului Sfânt.

Fragmentul 1, Capitolul 3 din volumul Gândirea-copilul realităţii şi creatorul iluziei – Ioan Gyuri Pascu

Lasă un răspuns