Din Cap. IV: “Eul” şi societatea

Î: Ce rol îndeplineşte intelectul?

R: Prin intermediul intelectului, poziţionalităţile sunt rafinate şi puse în forma simbolurilor abstracte şi a limbajului. Toate acestea sunt subsumate solicitării generale pentru raţionalitate şi logică lineară. În timp ce aceasta este utilă din punct de vedere  operaţional, reflectă, de asemenea, faptul că intelectul poate fi manipulat pentru a face ca orice poziţionalitate să pară rezonabilă.

Cu toate acestea, intelectul nu lucrează numai cu forma, ci este capabil, de asemenea, să încorporeze valori spirituale în mentalizarea sa. Acest lucru se petrece progresiv, pe măsură ce individul în cauză avansează pe Scara Conştiinţei. În momentul în care intelectul este eliberat de motive ascunse, este capabil de conceptualizări abstracte rafinate. Cu toate acestea, defectul său esenţial rămâne acela că este incapabil să distingă adevărul de falsitate sau să înţeleagă pe deplin contextul, precum şi acela că tinde să ignore informaţiile ce ar putea intra în conflict cu poziţionalităţile sale.

În plus, confundă efectele cu „cauzele“, acesta fiind unul din defectele sale fundamentale. Nu este capabil să înţeleagă şi să contextualizeze diferenţa dintre tărâmurile linearului şi cele ale non-linearului. De asemenea, are tendinţa de a complica soluţiile problemelor până la punctul în care devin practic inutilizabile.