Am adunat, am scăzut şi aşa s-a alcătuit colecţia Cărţile lui Gyuri. Este în site de mult timp. Nu e un “produs” nou.  Nouă este doar evidenţierea de acum.

Ştiu că sunt persoane care din “buna intenţie” de a populariza creaţia autorului sau de a se populariza pe sine, chiar din culisele cine ştie cărei pagini de fb sau din alte conturi şi platforme, postează citate din cărţi, ba chiar cărţi întregi, fără să respecte legislaţia în vigoare, fără niciun respect faţă de lege, autor, producător, editură, deşi, dacă l-au cunoscut şi citit pe Gyuri, cunosc faptul că atrăgea mereu atenţia asupra acestor grave încălcări, că scria mereu pe contul lui şi vă ruga să promovaţi muzica din canalul lui de youtube, nu să hrăniţi buzunarele unor oportunişti fără scrupule, aşa-zişi admiratori care, în realitate, îşi hrăneau imaginea de sine cu inimioarele, degetuţele ridicate şi alte semne ale unei societăţi din ce în ce mai digitalizate, dar şi buzunarele cu încasările aferente. Şi uite-aşa, pe munca altuia, din inspiraţia şi transpiraţia unui autor, câştigă alţii. Mereu alţii.

Numai câte albume produse de Casa de discuri Tempo Music au fost piratate, să aveţi ani şi bucurii, căci despre cărţi încă nu sunt sigură dacă au atins aceeaşi performanţă. Cum nimic nu e imposibil, pentru că există un univers, un dumnezeu, o lege care le ordonează pe toate, cumva se întorc/răsplătesc toate acţiunile noastre, fie că vrem ori nu vrem. A te lupta să îndrepţi acţiunile lumii este un act “don quijotesc” ce necesită existenţa unui cal fermecat şi a unui companion loial. Este o ficţiune cu gust de dramă.  

Jumătate dintre albumele muzicale publicate de Gyuri se găsesc şi acestea în site începând din primăvara ce-a trecut. Eforturi (despre care nu doresc a vorbi) şi sprijinul venit din partea câtorva prieteni, cărora le sunt şi le voi fi recunoscătoare, au făcut posibilă scoaterea la lumină a acestor CD-uri din spaţiul în care au zăcut atâţia ani. Un album era pe site de când a fost publicat, adică din 2013 (Electromagnetic Love), dar, aşa, singur, singurel, probabil nu atrăgea atenţia nici măcar atunci când Gyuri o făcea el însuşi.

Exact aşa cum au apărut, cu copertele şi carcasele lor, acestor CD-uri le lipseşte ultimul album creat de Gyuri Pascu, Casa inimii, un album care ar fi trebuit să apară încă din 2015, un album care a “suferit” tot felul de experienţe (triste pentru Gyuri) şi pentru care am creat spectacolul Repetiţie în Casa Inimii din 2016. Atunci şi-a multiplicat singur câteva CD-uri, şi-a invitat prietenii la spectacol şi… i-a numărat pe câteva degete. Era lansarea albumului său, o altfel de lansare, un spectacol alcătuit doar din cuvintele sale, înlănţuite prin cântecele lui, era… 25 februarie 2016.

https://teatrulspiritual.wordpress.com/repetitie-in-casa-inimii/

Mai sunt 7 zile până în 31 august, ziua în care a intrat în această lume sufletul ce-a purtat numele Ioan Gyuri Pascu. Pe aceasta o voi onora pentru că da, are sens. 26 septembrie aparţine altei lumi din care nu facem parte. Nu încă. M-aş bucura să-i aud muzica şi vocea cântând o zi întreagă, pe vreun post de radio. Sunt convinsă că dacă lumile acestea sunt interconectate cumva, prin unde a căror lungime nu are sfârşit, atunci şi el se va bucura.

Nu cred că poate fi cuprins, înţeles, apreciat ca artist. Nu încă. Unii se nasc pionieri, mult înaintea vremurilor.  

Doi în unu, poem din volumul de versuri Purtătorul de cuvinte (2013) şi o părticică din cântecul Stângul de a visa din albumul cu acelaşi titlu apărut în 2002.