Trăind experienţa acelei “viiciuni a vieţii”, unităţii şi bucuriei, pe măsură ce înaintăm către o stare de pace interioară şi completitudine (pentru că aceasta este completitudinea: pacea), descoperim că pacea este acel simţământ de unitate absolută şi de reunire cu ceea ce este unitatea.

În cadrul sexualităţii ce izvorăşte din inimă regăsim întoarcerea la experienţa de a fi complet.

Aceasta este calitatea mistică a transcendenţei, un simţământ de a fi peste tot, oriunde, nelimitat. Când apare acest simţământ al unităţii este ca şi cum am transcende toate timpurile, ca şi cum am fi fost toţi bărbaţii şi toate femeile dintotdeauna. Suntem acum stăpânii sursei, suntem ceea ce determină apariţia experientizării. Nu mai suntem supuşi efectelor experienţei, ci suntem exprimarea ei, cu incredibilul sacru şi incredibila sa frumuseţe. Descoperim, uitându-ne în interior, subtilitatea acelei experienţe interioare.

Cum poate deveni practică toată această experienţă? Cum o aplicăm?  Vă pare ca o fantezie, ca ceva mistic sau ireal? Vă pare mitic, poate, şi nu că ar avea de-a face cu bărbaţii şi femeile? Există anumite modalităţi practice prin care cineva poate păşi în această experienţă. O cale de a nu mai fi concentraţi pe fizicalitatea locală a corpului este cea a tehnicii tradiţionale de meditaţie prin care concentrarea atenţiei se face asupra unui punct aflat la 2 centrimetri sub ombilic şi păstrarea atenţiei în acel punct pe durata întregii experienţe. Încercaţi.
Acesta este un punct pe care japonezii îl denumesc “hara”. Este folosit în artele marţiale când cineva se concentrează sau se centrează. În loc să fiţi atenţi la mişcările corpului, la manipulări, la anxietăţile fără de sfârşit, concentraţi-vă şi fixaţi-vă atenţia asupra acestui punct de sub buric. Menţineţi-vă atenţia acolo indiferent de ce se întâmplă şi veţi descoperi că sunteţi cumva înlocuiţi. În această stare, persoana devine participantul-observator autonom. Întreaga experienţă ia o cu totul altă dimensiune. Se întâmplă spontan înăuntrul vostru, dar în loc să fiţi concentraţi pe local, experimentaţi acum dintr-un câmp mult mai general. Încercaţi asta ca modalitate de a ieşi din experienţa  zonală, înălţându-vă către inimă. Mutaţi-vă în acel punct denumit “hara” şi observaţi schimbarea calităţii experienţei. Când depăşim localizarea, intrăm într-un câmp diferit de energie. Întreaga experienţă devine una a expansiunii, o experienţă expandată, cu mult mai multă intensitate, mult mai multe împliniri şi recompense, datorită cărora ne simţim bucuroşi şi recunoscători în loc să ne simţim satisfăcuţi.

din Capitolul VI-Sexualitatea

Vindecare şi recuperare – David R. Hawkins