Intrigată, se apropie și luă foaia în mână. Nu recunoscu scrisul, fapt care începea să-i creeze tot mai multe nelămuriri. Părea un scris de bărbat, era aproape sigură de asta. Dezordonat, lăbărțat și inegal. Nu era scrisul tău, ți-l cunoștea prea bine. Nu mai văzuse acel scris înainte.

De când luă foaia în mână, simți cum inima începe să-i bată tot mai tare. Incapabilă să-și explice emoțiile, dar curioasă, începu să parcurgă scrisul tremurat al biletului.

Nu-ți mai greși calea. Ai să pierzi singurul drum care te-a adus AICI. R nu există la masa vieții tale. E un drumeț, un ospătar, cel mult. AICI e scaunul tău. Există treziri care dor și există treziri care îți îmbrățișează zâmbetul vieții. Tu alegi locul. Nu uita de ce există mâncare-n propria farfurie.

Micul bilet era nesemnat și ocupa o întreagă foaie de hârtie. Cuvintele nu aveau sens la prima vedere, dar nu putea ignora că mesajul textului îi era dedicat. Voit sau nu, pentru ea apăruse. Dorind să se convingă și mai tare de existența biletului și a ei, chiar, trase ușor de-un colț al hârtiei. „E reală“, își spuse. Dominată de emoții, reuși să rupă o bucățică dintr-un colț. Netezi hârtia și o puse noptieră. Ca pentru o ultimă verificare, mai trecu mâna pe ea de câteva ori. „Da, e reală. Fără dubiu“. O simțea, deci acel moment exista și el.

Fragment din La capătul șoaptelor – Mihai Cotea

P.S. Cartea cu cele mai multe reviews în site-ul editurii şi în eMag! 🙂 Mulţumesc celor care le-au semnat!