În starea de acceptare este posibil să ne uităm trecutul, la fel şi pe al altora şi să ne vindecăm de resentimente. Este de asemenea posibil să descoperim darurile ascunse în evenimente din trecut faţă de care ne-am revoltat, să înţelegem inclusiv semnificaţia lor karmică. De la acest nivel este posibil să ne creăm un context diferit din care să privim trecutul şi să-l vindecăm.

La capătul nivelului acceptării devenim siguri de viitor şi astfel putem merge mai departe în nivelurile iubirii şi ale păcii. Raţiunea şi logica devin instrumentele pentru împlinirea acelui potenţial.

O altă caracteristică a nivelului acceptării este că nu mai suntem preocupaţi de judecăţile moralizatoare, de „bine“ sau de „rău“. Devine evident ceea ce merge şi ceea ce nu merge. Este simplu de observat ceea ce este distructiv şi ceea ce este constructiv, fără de-a judeca şi a mai denumi ceva „diabolic“. Se elimină vinovăţia ce însoţeşte toate judecăţile împotriva altora şi împotriva noastră. Apoi înţelegem sensul afirmaţiei: „Nu judeca, dacă nu vrei să fii judecat!“

La nivelul acceptării se manifestă şi o scădere a preocupării faţă de „a face“, o creştere a atenţiei asupra calităţii fiirii în sine şi a perfecţionării capacităţii noastre interioare de a fi iubitori şi de a ne îngriji de alţii. Cu toate că încă mai pot apărea sentimente negative, ele sunt din ce în ce mai rare şi sunt uşor de rezolvat. În general, funcţionarea noastră este din ce în ce mai uşoară iar activităţile zilnice aproape că nu se mai observă datorită absenţei efortului de a le face.

Emblema acestui nivel este asumarea responsabilităţii pentru conştiinţa noastră.