Cele mai vechi mărturii artistice ne arată că arta, ca şi viaţa însăşi, are un caracter iniţiatic.
Marile epopee, basmele străvechi, aşa zise fantastice, folosesc, toate, simboluri ale celor patru elemente principale ale genezei prin care trebuia să treacă cel ce urma să fie iniţiat. Toţi marii eroi erau supşi testului curajului, al iubirii, al abandonării de sine în slujba celorlalţi.
De aici putem trage concluzia că arta adevărată este un instrument al evoluţiei spirituale. În funcţie de felul în care este opera de artă zămislită, putem vedea şi gradul de evoluţie al artistului. În funcţie de modul de percepţie a consumatorilor de artă, putem vedea evantaiul de grade de evoluţie a acestora.
Arta este un bun barometru, un bun instrument de măsurare a vieţuirii omului pe acest pământ. Putem măsura, simbolic vorbind, inspiraţia, ego-ul, gândirea sau percepţia umană asupra universului în care ne mişcăm.

Gândirea – Copilul Realităţii şi Creatorul Iluziei – Ioan Gyuri Pascu