Soarele nu se joacă de-a v-aţi-ascunselea în momentul în care norii credinţelor eului sunt înlăturaţi. Se descoperă că, de fapt, soarele strălucise în tot acest timp. Lumina şi căldura soarelui radiază pentru că reprezintă esenţa şi calitatea înnăscută şi intrinsecă a acestuia.

Spre deosebire de soarele Pământului, Soarele Dumnezeiesc este permanent. Pentru Infinit, apariţiile şi dispariţiile universurilor nu prezintă nici o semnificaţie. Ceea ce constituie Sursa vieţii şi a universului nu se supune apariţiei şi dispariţiei. Gloria şi strălucirea lui Dumnezeu nu are nici un fel de cerinţe.

Î: Care este antidotul îndoielii?

R: Conştienţa lui Dumnezeu este umbrită de cinism, scepticism, precauţie raţională, negativism sau chiar ignoranţă. Adesea, motivul fundamental dezvăluie răspunsul. Eului nu îi place să-i fie schimbată imaginea despre lume, nici măcar să fie adusă în discuţie. Din teamă, îşi protejează paradigma asupra realităţii. Se poate simţi ameninţat de informaţii contradictorii şi poate deveni defensiv deoarece este pus într-o lumină „proastă”. De asemenea, îi displace să îşi asume responsabilitatea pentru opiniile sale deoarece, făcând aceasta, i s-ar putea imputa că aceste opinii sunt menţinute prin alegere.

Conflictul poate apărea datorită loialităţilor religioase sau de grup, respectiv datorită tradiţiilor etnice sau de familie. Cu toate acestea, loialitatea căutătorului spiritual cu adevărat angajat nu se poate manifesta decât faţă de Dumnezeu. De asemenea, îndoiala poate fi un semnal sănătos, care anunţă că individul în cauză se află într-un loc greşit din punct de vedere spiritual. Pe măsură ce naivitatea se disipează în maturitatea spirituală, discernământul poate emite un semnal de avertizare. Dacă apar îndoieli, este bine întotdeauna să vă opriţi. De asemenea, se poate întâmpla ca la un moment dat să depăşiţi grupul pe care-l frecventaţi sau învăţătura împărtăşită; atunci înseamnă că este timpul să mergeţi mai departe.

Îndoiala poate fi motivată de teama că poate surveni o pierdere a identităţii obişnuite de sine sau a credinţelor adoptate. Pentru a risipi orice urmă de îndoială, nu trebuie decât să identificăm motivaţiile, putând utiliza testarea kinesiologică drept mijloc de verificare. Graţie răspunsurilor sale simple (prin „da“ şi „nu“), testul kinesiologic este atât de rapid şi exact, încât fiabilitatea sa este limitată doar de modalitatea corectă de a pune întrebările şi de respectarea regulilor de bază. Chiar şi schimbarea unui singur cuvânt (pe motiv că ni s-ar putea părea irelevant), poate genera un răspuns total diferit. De aceea, este recomandat să puneţi o serie de întrebări pe care apoi să le verificaţi. În cazul apariţiei unei discrepanţe, fie ea şi aparentă, chestionarea viitoare va dezvălui sursa erorii. Afirmaţiile neatente pot conduce la răspunsuri înşelătoare.

Îndoiala este eul. Se poate afirma că eul este, în primul rând, o structură complexă a îndoielii, ce se menţine fabricând probleme, întrebări şi distrageri interminabile şi de nerezolvat. În momentul în care este confruntat cu certitudinea copleşitoare a Adevărului Absolut, aşa cum este reflectat din Sine, eul se prăbuşeşte şi moare literalmente. De fapt, aceasta este singura moarte posibilă şi numai sinele iluzoriu este vulnerabil în faţa ei.

Fragment din Sinele-realitate şi subiectivitate – David R. Hawkins, M.D., Ph.D.

Pe Scala Nivelurilor Conştiinţei acest volum calibrează la 998.80, cu 20 de sutimi mai puţin decât un Avatar precum Buddha, Iisus, Krishna.