Voinţa (nivelul 850)

Deşi există multe scrieri despre psihologie şi funcţiile mentale, există o relativă lipsă de informaţii despre voinţa umană însăşi. Importanţa sa este omisă chiar şi în psihanaliză şi în majoritatea scrierilor spirituale, chiar dacă funcţia sa are o importanţă deosebită în progresia conştiinţei, dezvoltarea spirituală şi religioasă, şi chiar şi în drumul către Iluminare. Puterea intrinsecă a Voinţei este demonstrată de nivelul său calibrat -850- având astfel puterea de a învinge toate tipurile de personalitate şi toate sistemele de credinţă.

Baza puterii Voinţei rezidă în faptul că este o funcţie a Spiritului şi nu a minţii, intelectului sau emoţiilor. Astfel, ea este o înzestrare umană unică.

Mintea studiază neîncetat opţiuni şi alegeri, ajungând la anumite concluzii şi premise alese, dar acestea sunt mai degrabă imagini liniare cu o putere intrinsecă limitată (de exemplu logica şi intelectul sunt calibrate la 400).

Toată lumea este familiară cu rezoluţii care sunt repede supuse eşecului, şi schimbări de comportament care se dovedesc a fi mai uşor de formulat decât de implementat. Viciile sunt cu mult mai răspândite decât deja banalele dependenţe de alcool, droguri, etc. De fapt, aproape toată lumea are multiple „obiceiuri” foarte bine înrădăcinate pe care le descoperă cu tristeţe în momentul în care încearcă să schimbe un mod de comportament sau o slăbiciune emoţională (resentimente, frică, dorinţe puternice), ori răspunsuri emoţionale obişnuite (cum ar fi timiditatea sau furia cronică).

Fără ajutor, mintea este prea slabă şi ineficientă pentru a produce schimbări majore; chiar şi „geniile” sunt calibrate doar la 499. Există multe genii şi oameni remarcabili care ies în videnţă, dar ale căror vieţi personale sunt un dezastru, iar publicul nu poate înţelege de ce celebrităţile sfârşesc prin a se sinucide („avea tot ce îşi dorea pentru a trăi”). Astfel, un model autodistructiv poate fi un obstacol de neînvins care nu distruge doar fericirea, familia sau cariera, ci chiar viaţa psihică.

Eul este puternic interesat strict de propria sa supravieţuire. Va sacrifica de bună voie existenţa psihică a unei persoane, de exemplu va spune: „mai degrabă mor decât să mă predau” (renunţ la suveranitate). Umilinţa este anatema eului.

Elementul cheie al forţei Voinţei este consimţământul. Actul de predare (vezi Tibeut, 1949), permite apariţia miraculosului, care este o bifurcaţie a procesului vieţii (aşa cum este descris de dinamica non-liniară şi de principiul Heisenberg). Astfel intenţia intensifică apariţia potenţialităţii într-o realitate existenţială experimentată.

Abandonarea voinţei (în interior) în faţa lui Dumnezeu – 850

Extras din