Mult m-a bucurat acest articol! Nu găsesc cuvintele potrivite şi nici nu vreau să-i ştirbesc puritatea. Este impresionantă această simplitate a adevărului mărturisit. Impresionantă întotdeauna pentru că pătrunde lin şi direct în suflet.
Adevărat este şi că depinde mult de felul în care citim. Cititul este o taină. Şi-atunci când chiar citeşti, când doreşti să pătrunzi înţelesul, să cuprinzi întreg contextul unei fraze, al unei idei, unui cuvânt, atunci eşti un cititor fericit. Ai atins înţelesul autorului, ai depăşit pretenţiile de analiză critică ale ego-ului tău, ai reuşit o autentică comunicare nu doar semantică, ci chiar spirituală sau filozofică.
Diferenţa între adevărat şi puţin adevăr învăluit şi susţinut de o intenţie mai puţin senină/pură este simplu de făcut atunci când citeşti cu toată fiinţa. Când doar recunoşti în fugă nişte cuvinte şi permiţi asocieri rapide în segmentul superficial al intelectului este dificil de văzut diferenţele acestea.
Nu o cunosc, m-am intersectat cu dumneaei pentru că a comandat în site-ul editurii una din cărţile lui Gyuri. Bucuroasă că cineva a făcut o asemenea comandă, i-am mai dăruit o carte, alta. Mi-a trimis un e-mail de mulţumire. I-am răspuns. Atât.
Azi i-am trimis un e-mail informând-o despre “Cadoul lui Gyuri” (încă disponibil până la miezul nopţii), pentru că aşa mi-a venit în minte chiar ieri dimineaţă, în 31 August, când este ziua lui de naştere: să dăruiesc tot ce încă mai există din lucrările lui – cărţi şi albume de muzică. Scriindu-i azi despre cadoul de ieri, pe care nimeni nu l-a dorit, Alexandra Cuza mi-a răspuns cu delicateţe şi mi-a pomenit de articolul pe care l-a publicat în “Jupânu’ pune punctul pe i”, o publicaţie suceveană de care, bineînţeles că nu ştiam, a postului Radio Top Suceava.
“De ceva timp, îl port mereu în minte: îi ascult muzica, îi citesc versurile și mă întreb de ce Gyuri nu a fost difuzat mai des la radio, de ce noile generații nu ar trebui să știe cine a fost și cît de important a fost pentru noi.
Despre Gyuri, „micul Om mare”, știm că a trăit cu inima deschisă, dăruindu-ne tot ce era el: teatru, muzică, umor și literatură.”
Cândva am să scriu despre facerea acestui prim album, “Mixed Grill” şi despre cum a apărut Tempo Music şi despre cum viaţa ne aduce tot felul de oferte pe care le putem accepta sau ignora.
Până atunci, sper să vă fi trezit curiozitatea de a deschide articolul Alexandrei, de a-l citi încet, în pace.
Mulţumesc din suflet, Alexandra Cuza! Mulţumesc Radio Top Suceava!
P.S. Fotografia care ilustrează articolul a fost făcută de un bun prieten al lui Gyuri, artistul fotograf si fotoreporterul Mihai Vasile, care, de altfel, i-a făcut fotografii pentru multe albume, dacă nu chiar pentru toate, şi el plecat în ceruri prea înalte.
Ar fi minunat dacă aţi adăuga şi această preţioasă informaţie în articol!