O persoană mândră se află tot timpul în defensivă din cauza vulnerabilităţii conferite de infatuare şi negare. Invers, o persoană modestă nu poate fi umilită pentru că este imună, nevulnerabilă, datorită renunţării la mândrie. În locul mândriei, a câştigat siguranţă interioară şi stimă de sine. Mulţi încearcă să substituie mândria cu o stimă de sine autentică, însă aceasta din urmă nu se manifestă decât după ce ne-am eliberat de mândrie. Ceea ce amplifică ego-ul nu duce la sporirea puterii interioare. Dimpotrivă, ne creşte vulnerabilitatea şi nivelul general al fricii. Când suntem cuprinşi de orgoliu, energia noastră se risipeşte ca urmare a preocupării constante de a ne apăra stilul de viaţă, vocaţia, vecinătatea, stilul de vestimentaţie, marca şi anul de fabricaţie al maşinii pe care o conducem, descendenţii, ţara şi sistemele de convingeri politice şi religioase. Manifestăm o preocupare continuă faţă de propria înfăţişare şi faţă de ce vor gândi ceilalţi, astfel încât suntem permanent vulnerabili în faţa opiniilor despre noi ale altor persoane.

Când ne-am eliberat de mândrie şi infatuare, în locul lor se instalează siguranţa interioară. Când nu ne mai simţim obligaţi să ne apărăm propria imagine, atitudinea critică şi atacurile celorlalţi se vor rări şi, în final, vor înceta. Când renunţăm la nevoia de a obţine validare sau de a dovedi că avem dreptate, şi provocările la adresa noastră vor dispărea.

Aceasta ne aduce la una din legile fundamentale ale conştiinţei: o atitudine defensivă invită la atac. Analizarea naturii mândriei ne uşurează renunţarea la aceasta pentru că mândria nu mai este valorizată. Mândria este percepută drept ceea ce este în realitate: o slăbiciune. Dictonul „Mândria merge înaintea pieirii“ [Pildele sau Proverbele lui Solomon, 16:18 (n. tr.)] triumfă. A simţi mândrie înseamnă a păşi pe o gheaţă subţire care nu seamănă nici pe departe cu terenul solid reprezentat de forţa adevărată care decurge din curaj, acceptare sau pace interioară.

Să existe oare şi o mândrie „sănătoasă“? Când spunem mândrie sănătoasă ne referim la stima de sine, adică la conştientizarea interioară a adevăratei noastre valori şi a meritelor pe care le avem. Această conştientizare diferă de energia mândriei. Autoconştientizarea autenticei valori personale se caracterizează prin absenţa atitudinii defensive. Odată ce am intrat în legătură conştientă cu adevărul realei noastre fiinţări – natura sinelui nostru interior cu întreaga şi adevărata sa inocenţă, măreţie şi caracterul nobil al spiritului omenesc – mândria nu ne mai este necesară. Ştim exact ceea ce suntem şi această cunoaştere interioară ne este suficientă. Ceea ce cunoaştem cu adevărat nu are nevoie să fie apărat şi diferă de energia mândriei, despre care discutăm în capitolul de faţă.

Fragment din Capitolul 9 – Mândria

Letting Go-Calea renunţării, David R. Hawkins, M.D., Ph.D.