Stresul apare ca rezultat al tensiunii acumulate în urma sentimentelor pe care le reprimăm şi le suprimăm. Această tensiune caută o cale de a se elibera, prin urmare evenimentele exterioare nu fac decât să declanşeze ceea ce, conştient sau inconştient, am ţinut în noi. Energia sentimentelor pe care le-am blocat reapare prin intermediul sistemului nervos autonom şi produce modificări patologice care duc la îmbolnăviri. Un sentiment negativ provoacă instantaneu pierderea a 50% din forţa musculară a corpului şi ne îngustează câmpul perceptiv atât la nivel fizic, cât şi la nivel mental.

Stresul reprezintă o reacţie emoţională la un factor sau stimul declanşator. Stresul este determinat de sistemul nostru de convingeri şi de presiunile emoţionale care i se asociază. Nu stimulul exterior constituie cauza stresului, ci nivelul nostru de reactivitate la acesta.

Cu cât starea noastră de renunţare este mai avansată, cu atât suntem mai puţin predispuşi la stres. Prejudiciul provocat de stres este numai şi numai consecinţa propriilor noastre emoţii. Eficienţa renunţării şi diminuarea reacţiei corpului la stres au fost demonstrate ştiinţific prin diverse studii (vezi Cap. 14).

Numeroaselor programe de reducere a stresului din prezent le scapă esenţialul. Acestea încearcă mai degrabă să tempereze efectele ulterioare ale stresului, decât să-i elimine cauza, sau se concentrează asupra perceperii evenimentelor exterioare. Este ca şi cum s-ar dori scăderea febrei, fără a se încerca vindecarea infecţiei. Tensiunea musculară, de exemplu, este consecinţa anxietăţii, fricii, furiei şi vinovăţiei. Un curs despre tehnica relaxării musculare v-ar aduce beneficii foarte limitate. Ar fi mult mai eficient, în schimb, să eliminaţi cauza acestei tensiuni latente, reprezentată de furie, frică, vinovăţie sau alte sentimente negative reprimate şi suprimate.

Fragment din Capitolul 2 – Mecanismul renunțării

Letting Go-Calea renunțării – David R.Hawkins M.D.,Ph.D.