Fragment din Letting Go – Calea renunțării – David R.Hawkins M.D.,Ph.D.

<<Cu cât ataşamentul resimţit faţă de ceea ce se află în afara noastră este mai mare, cu atât nivelul fricii şi al vulnerabilităţii noastre la pierdere este mai mare. Ne putem întreba ce ne face să ne simţim atât de incompleţi. „De ce simt acest gol interior care mă face să caut soluţii de genul ataşamentului faţă de alte persoane şi al dependenţei de alţii?“>>

Putem începe să examinăm aspectele interioare în care încă dăm dovadă de imaturitate. În special, trebuie să aflăm: „În ce situaţie caut să primesc iubire, mai degrabă decât să o dăruiesc?“ Cu cât oferim mai multă iubire, cu atât suntem mai puţin vulnerabili la suferinţă şi pierdere şi cu atât mai puţin simţim nevoia să căutăm ceva de care să ne ataşăm. Când am recunoscut şi ne-am eliberat de toate sentimentele negative, după ce am avansat de la meschinărie la recunoaşterea măreţiei noastre astfel încât bucuria noastră să izvorască din plăcerea de a dărui şi de a iubi, atunci am devenit cu adevărat  invulnerabili la pierdere. Când găsim sursa fericirii noastre în interior, devenim imuni la pierderile din lumea exterioară.>>

<<Au trecut mai bine de două mii de ani de când Buddha observa că la baza întregii suferinţe umane stau dorinţa şi ataşamentul, iar istoria omenirii nu a făcut decât să confirme adevărul învăţăturilor sale. Care este, însă, soluţia acestei dileme?
Aşa cum am văzut, ataşamentul se adresează numai aspectelor interioare meschine ale unei persoane. Sinele meschin se implică în setul de programe inadecvate şi pline de teamă pe care, fără să vrem, le-am lăsat să ne domine. Scopul renunţării este acela de a lipsi aceste programe de energie pentru a nu le mai lăsa să ne conducă; suntem, apoi, liberi să accedem la conştientizarea mai amplă a Sinelui nostru Superior.

Partea din noi la care ne referim ca fiind „Sinele superior“, iubeşte în loc să caute iubirea. Prin urmare, ajungem să conştientizăm că suntem în permanenţă înconjuraţi de iubire, care este nesfârşită. Iubirea este automat atrasă înspre persoana care o manifestă.>>