Fragment din Cuvânt înainte:

„Dragă cititorule, bine ai venit în lumea unei cărţi despre filme şi psihologie!

Numele meu este scris pe copertă. Ceea ce vreau să mai ştii despre mine este că sunt psihoterapeut şi profesor, profesii pe care le fac cu devotament şi pasiune.

Practicându-le pe amândouă de cinci şi, respectiv, zece ani mi-am dat seama că iubesc oamenii şi am încredere în forţa lor interioară de a creşte, de a se dezvolta şi trăi plenar.

Cred că oamenii sunt valoroşi ca fiinţe, chiar dacă uneori au comportamente prin care îşi fac rău lor înşişi şi celor din jur. Un profesor înţelept m-a învăţat să fiu blândă cu persoana şi dură cu comportamentul ei.

Cred că, în afara unor excepţii , oamenii pot gândi şi îşI pot schimba destinul. Eu am făcut-o deja în ceea ce mă priveşte. Am coborât în văile adânci şi întunecate ale sufletului meu, am disperat şi am plâns şi, asemenea eroului din poveste, am descoperit acolo un diamant strălucitor pe care l-am luat cu mine. Apoi, am decis să trăiesc, să cresc şi să împărtăşesc comoara cunoaşterii cu ceilalţi. De-a lungul acestui drum care continuă am mulţi tovarăşi minunaţi de călătorie, printre care şi filmul.„

……………………………….

„Așadar, ne poate ajuta filmul să ne rezolvăm problemele emoționale? Să găsim răspunsuri la întrebările despre noi înșine? Să găsim soluții de a ieși din depresii? Să aflăm cine suntem? „

„Filmoterapia este o tehnică terapeutică relativ nouă, apărută în anii ‘90, care presupune vizionarea de către client a unor pelicule atent selectate anterior de psihoterapeut în vederea atingerii obiectivelor terapeutice stabilite anterior de cei doi.

Este vorba despre utilizarea sistematică a unor filme artistice sau narative de gen în scop terapeutic.

În lume, terapia prin film sau „cinematherapy“, termenul consacrat în limba engleză este promovată de specialişti, psihoterapeuţi, psihiatri, asistenţi medicali, consilieri şcolari şi organizaţionali, asistenţi sociali precum: Birgit Wolz, Fuat Ulus, Michael Kalm, Stuart Fischoff, Gary Solomon- S.U.A., Peka Lehto (Finlanda), Bernie Wooder (Anglia).

În România, am preluat şi îmbogăţit această tehnică din perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale în cadrul unei teze de doctorat. De asemenea, am creat si definit termenul românesc de „filmoterapie”.

În prezent, sunt interesată să studiez relaţia dintre scenariile de viaţă (concept fundamental în analiza tranzactională) şi preferinţele pentru anumite genuri de filme şi, respectiv, personaje.”

  – Elena-Claudia Rusu