Începeam să văd lucruri noi. Învățam în fiecare zi câte ceva. În 1991 am înregistrat cu trupa LP-ul “Compact 3“-„Cine ești tu oare“. Imprimările s-au făcut la „Electrecord“ și a fost produs de Migas Real Compact, fiind și primul disc produs în România de niște particulari.

M-a impresionat momentul când a sosit în fața studioului TIR-ul firmei cu cele 130.000 de unități. Nu-mi venea să cred! Am descărcat mașina, am stivuit în depozit cutiile cu LP-uri, urmând să le scoatem pe piață. Ok! Au apărut imediat o serie de întrebări, spre exemplu: „ce rețea de distribuție am putea folosi?“ Păi nu aveai de ales, cea a Electrecordului, bineînțeles. Era un gigant de stat care avea toată rețeaua de magazine „Muzica“, în toate orașele țării. Ei bine, nu! Nu se putea folosi rețeaua lor, cu tot comisionul pe care l-am fi plătit. A fost un sabotaj ordinar. Practic nu aveam unde să expunem discurile pentru vânzare. Pe fondul ăsta, Gheorghe Belean a vorbit cu toți prietenii și cunoștințele care aveau câte o mică afacere, un magazin, ceva… și a început „ofensiva“. Așa că, în ’91, puteai găsi LP-ul cu Compact, „Cine ești tu oare“, peste tot. În vitrine printre parfumuri, între unelte, alimente, chiloți, sutiene, etc. A fost greu să vindem LP-uri, într-o vreme când în camerele de apartament se copiau casete cu muzică, câte 100 de exemplare în două ore. Se multiplicau casete, 24 din 24 de ore, cu angajaţi, care urmăreau procesul ca să poată întoarce casetele la timp. Cu toate astea, mai greu, dar discurile s-au vândut.

Începuse nebunia cu casetele. Maneliștii au început să ocupe studioul noaptea. Trăgeau până dimineața când plecau acasă amețiți de oboseală, țigări și whisky. Aveam ingineri de sunet care lucrau noaptea. Îl țin minte pe Adi Minune, care stătea într-un colț cu un pix și o foaie de hârtie în mână făcând texte, în timp ce trupa orchestra piese. Era un balamuc total. Mai trăgeam cu urechea, ascultam ce piese mai cântă…

Odată l-am întrebat pe unul din artiști:

— Frate, da’ parcă piesa asta ați înregistrat-o și săptămâna trecută.

— Păi toate piesele le-am mai tras o dată săptămâna trecută.

— Și-atunci de ce le mai trageți acum?

— Păi alea de săptămâna trecută au fost pentru un producător, iar astea sunt pentru alt producător.

— Păi, și cum? Iese același material cu doi producători diferiți? Adică ați luat bani și de la unii și de la ceilalți?

— Da, bre, dacă așa vrea ei!…

Din cap. STUDIO & P.A. (Power Amplifier System)

După ani şi ani – povestiri din spatele scenei: Adrian Ordean