Dinamica complexului zeității: Eliberează-ți puterea personală

Dinamica complexului zeităţii

Sub-dinamica 2:

Dinamica complexului zeităţii

Aveţi în viaţa voastră oameni care vă spun, „Este aşa cum zic eu sau pe-aci ţi-e drumul”?

Le cereţi voi celorlalţi să se supună voinţei voastre?

În „dinamica complexului zeităţii”, o persoană are autoritatea absolută într-o relaţie (jucând rolul „zeului”) şi cealaltă joacă rolul celui total supus (devenind „adeptul”) acceptând întocmai poruncile „zeului”, fie pentru că simt că nu au de ales, le e frică să piardă relaţia, fie că nu au încredere deloc în propria lor autoritate.

Aşa cum am descris la Principiul 5, persoana cu autoritate absolută poate fi mentorul religios, medicul, un prieten, un părinte, un şef, un antrenor sau chiar un coleg de serviciu, doar pentru a enumera câteva posibilităţi. Indiferent cine joacă rolul „zeului” în relaţiile voastre, sunteţi într-o relaţie care vă neagă puterea personală şi vă şubrezeşte.

Dacă jucaţi rolul de „supus” în această dinamică, atunci sunteţi programaţi cu convingerea că nu aveţi încredere să luaţi singuri decizii bune sau chiar să vă conduceţi viaţa urmând propriile instincte. Deoarece nu aveţi încredere în puterea voastră creatoare sau nu vă simţiţi demni de iubirea şi admiraţia celorlalţi, aveţi nevoie de un lider sau mentor pentru a vă îndruma – şi alegând să fiţi în totalitate dominaţi de el, voi „câştigaţi” iubirea şi aprobarea „zeului”. Ca bonus colateral al acestei dinamici, s-ar putea să aveţi un sentiment bizar de libertate prin această conformare totală, pentru că vă eliberează de necesitatea de a vă asuma responsabilitatea pentru voi, deciziile sau acţiunile voastre. Totuşi, dezavantajele sunt foarte mari: cedând puterea personală, veţi crea doar o viaţă dorită de cealaltă persoană, fără a trăi vreodată într-un mod autentic.

Pe de altă parte, s-ar putea să jucaţi rolul „zeului” în relaţiile voastre. Dacă este aşa, sunteţi programaţi cu convingerea că trebuie să-i controlaţi pe ceilalţi pentru a vă simţi bine. În cazul acesta, deoarece credeţi că nu puteţi fi iubiţi pentru cine sunteţi, îi dominaţi pe ceilalti pentru a câştiga respect – un cuvânt care, în mintea voastră, este sinonim cu „iubire”.

Deoarece această dorinţă subconştientă de respect şi „iubire” este atât de puternică, puteţi să explodaţi oricând cineva vă contestă pe voi sau controlul vostru total. Deşi nu e de dorit, acest fel de reacţie este de fapt produsă de o frică uriaşă de a fi lipsiţi de putere şi singuri – la urma urmelor fără „adepţi”, nu puteţi fi „zei”.

Când această dinamică este dusă la extrem, ea se manifestă ca abuz fizic şi emoţional. În acest caz „zeul” se teme atât de mult să piardă „iubirea adeptului” încât trebuie să facă orice pentru a se asigura că persoana nu îl părăseşte niciodată, iar intensificarea controlului prin intimidare mentală şi spălarea creierului este singura metodă pe care o cunoaşte. Din nefericire, această dinamică face ca persoana abuzată să fi fost convinsă de controlorul său (de obicei ani de zile) că nu poate fi iubită, astfel că va crede că merită să fie maltratată şi, de cele mai multe ori, cedează şi rămâne în relaţie.

Fie că jucaţi rolul „slujitorului” sau al „zeului”, eliberaţi această dinamică. Aşa cum am subliniat la Principiul 5, voi deţineţi singura autoritate asupra vieţilor voastre – şi deţineţi autoritatea numai asupra propriei vieţi. Aveţi capacitatea de a crea relaţii minunate în care sunteţi iubiţi şi respectaţi pentru cine sunteţi şi puteţi extinde această iubire şi acest respect asupra tuturor. Aveţi încredere că puteţi crea iubirea şi respectul pe care le doriţi, fără să fie necesar să controlaţi sau să fiţi cei controlaţi.