Poezia. Şi azi.

Ziua internaţională a poeziei. Şi a primăverii.

Să ne-amintim de poezie, să o definim ca trăire a unui gând, metamorfozare a stării unei clipe?

Wikipedia spune: “Poezia (din grecescul “ποίησις”, poiesis, care are sensul de “facere” sau “creare”) este o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative, pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă. Poezia poate fi scrisă independent, în forma unor poeme discrete, sau poate apărea în conjuncție cu alte arte, în opere dramatice în versuri, imnuri sau texte ale unor cântece.”

Volumul Purtătorul de cuvinte se deschide cu următorul motto: “Consumul excesiv de gânduri dăunează grav seninătăţii.” Iar părţile acestei cărţi sunt intitulate albume. Partea I, Album de gânduri şi de spaţii, începe cu poezia Mustangii.

Ne străduim să înghesuim iubirea în cuvinte, mai cu seamă în poezii…

… uitând de aripi…

… ori de acel dulce sentiment al inocenţei…

… al simplităţii iubirii…

Ilustrat cu fotografii realizate după picturile Alexandrinei Carmen Ene, Purtătorul de cuvinte se încheie cu aceste versuri:

Cântecul despre nimic

Mi-e clar că-n ochii tăi se-ascunde marea

Mi-e clar c-a luat şi cerul întreg cu ea

Mi-e clar că parfumul tău îmbată floarea

Mi-e clar că zefirul e mângâierea ta

Mi-e clar că visul tău hrăneşte luna

Şi-atunci îmi spun în gând

„Eu despre ce să mai cânt?”

Mi-e clar că sufletul tău e venit din soare

Mi-e clar că doar luminii o să se dea

Mi-e clar că zâmbind faci fluturii să zboare

Mi-e clar că-i o gâză mică iubirea mea

Mi-e clar că sărutul tău adoarme macii

Şi-atunci îmi spun în gând

„Eu despre ce să mai cânt?”

Îţi voi cânta în astă seară

Cântecul despre nimic.

Despre vidul de afară

Şi despre infinitul mic.

Am mai publicat şi anul trecut câteva fragmente video, aici:

Azi adaug o înregistrare din 27 martie 2014, cu ocazia vernisajului expoziţiei Alexandrinei Carmen Ene, După licurici, şi despre care autorul scria în blogul său:

“E mişto să fii licurici!

Aseară am fost la un vernisaj. Picturile Alexandrinei Carmen Ene, după ce s-au pozat întru bucuria de a-mi nevorbi, în culori, poemele cuprinse în volumul „Purtătorul de cuvinte”, au poposit în galerie. Le mai puteţi admira şi cumpăra (dacă mai aveţi ce),câteva zile , pe str Doamnei nr3.

Expoziţia se numeşte „După Licurici”.

Căutând cu ochii inimii licuricii, îi şi găseşti. Am găsit crămpeie din Taina Luminii şi pe pereţi, dar şi în jurul meu. Am văzut lumina caldă a bucuriei simple în ochii oamenilor prezenţi. Am simţit că toţi eram licurici şi m-am bucurat.

M-am bucurat că nu s-au sforăit vorbe fără de înţeles. S-a vorbit simplu, deschis, puţin şi cu bucurie.

Am cântat în condiţii tehnice minime cu bucurie maximă! E mişto să fii licurici!

Mulţumesc, Carmen, pentru că m-ai făcut părtaş bucuriei tale şi mulţumesc oamenilor care au venit aseară fără fasoane, fără aşteptări false, plecând, sper, către casele lor cu bucuria că au deprins meşteşugul. Rămâne notat in notebooku’ inimii!”