Fragment din Matricea emoţiilor – Synthia Andrews, N.D.
O altă posibilitate este ca matricea vibraţională a energiei subtile să nu fie o frecvenţă specifică ci o forţă care stă la baza spectrului electromagnetic. Specialistul în fizică nucleară David Bohm, unul dintre părinţii fizicii cuantice, a postulat existenţa unei a cincea forţe pentru explicarea comportamentului particulelor la nivelul subatomic. În ceea ce a devenit cunoscut ca efectul Aharonov-Bohm, Bohm a numit această a cincea forţă „un câmp de energie subtilă care stă la baza electromagnetismului” şi a emis ipoteza că acest câmp ar explica fenomenele situate în afara celor patru forţe cunoscute din fizică. Ca să nu creăm neînţelegeri, conceptul de energie subtilă postulat de Bohm ar putea să nu reprezinte aceeaşi substanţă ca mediul conştienţei la care ne-am referit noi, deşi articolele despre ceea ce el numeşte „ordinea implicită din Univers” par mai degrabă să confirme decât să nege acest lucru.[1] Fenomenele stranii la care se referă Bohm sunt anomalii cuantice de genul non-localizării şi entanglement-ului, proprietatea particulelor învecinate de a se influenţa reciproc la distanţă.
Ipoteza că energia subtilă este tot o substanţă are o anumită legătură cu energia întunecată şi cu materia întunecată. Energia întunecată există, în teorie, în astrofizică pentru a explica de ce expansiunea universului se accelerează. Existenţa teoretică a materiei întunecate explică anomaliile manifestate în efectele gravitaţiei la corpurile aflate în spaţiu. Deşi energia întunecată şi materia întunecată nu pot fi detectate şi au o structură necunoscută, s-a emis ipoteza că energia întunecată constituie 70% din întregul univers iar materia întunecată 25%. Aşa-numita materie normală ocupă numai 5%. Conform explicaţiilor de pe site-ul NASA, aceşti 5% înseamnă „tot ce există pe Pământ, tot ceea ce a fost observat vreodată cu ajutorul instrumentelor noastre”.[2]
Aşadar materia întunecată nu poate fi observată în mod direct din moment ce nu emite şi nu absoarbe lumina sau alte radiaţii electromagnetice[3], iar energia întunecată nu este măsurabilă.[4] Totuşi, asemenea energiei subtile, existenţa acestora este dedusă în baza observaţiilor asupra efectelor pe care le produc. Energia întunecată exercită o forţă şi materia întunecată este o substanţă; corelaţia cu energia subtilă nu poate trece neobservată.
Mai interesant este însă că despre materia întunecată, care nu poate fi nici văzută, nici măsurată ci doar dedusă, se crede că ar crea structura pentru materia normală. Pentru că există mai multă materie întunecată decât materie normală iar cea dintâi are o atracţie gravitaţională mai mare, oamenii de ştiinţă afirmă că „materia normală pluteşte prin eşafodajul materiei întunecate”.[5] Fizicianul Chung Pei-Ma, conferenţiar universitar la catedra de astronomie la Universitatea Berkeley din California a afirmat, într-un comunicat al universităţii, că „Universul fantomatic al materiei întunecate reprezintă un şablon pentru universul vizibil” iar ceva mai târziu, într-un comunicat de presă, că „Materia întunecată prezentă în Calea Lactee este un mediu însufleţit şi dinamic în care mii de sateliţi mai mici formaţi din mănunchiuri de materie întunecată roiesc în jurul unui părinte mai mare, un halo de materie întunecată, interacţionând în permanenţă şi influenţându-se reciproc.”[6] Comparaţi aceste afirmaţii cu descrierea mistică a energiei subtile şi graniţele care separă lumea ştiinţei de misticism se vor clătina.
După ce am explorat conceptul energiei subtile, să ne întoarcem la întrebările importante: pot emoţiile să interacţioneze cu acest tărâm?; pot fi folosite emoţiile pentru a ne potenţa viaţa?
[1] Bohm, David. Wholeness and the Implicate Order. Re-issue edition. New York: Routledge, 1996 („Plenitutdinea lumii şi ordinea ei”, Ed. Humanitas 1995).
[2] „Dark Energy, Dark Matter.” Nasa Science: Astrophysics. http://science.nasa.gov./astrophysics/focus-areas/what-is-dark-energy.
[3] Trimble, Virginia. „Existence and Nature of Dark Matter in the Universe.” Annual Review of Astronomy and Astrophysics 25 (A88-13240 03-90). Palo Alto, Calif.: Annual Reviews, Inc., 1987, pp. 425-472.
[4] „Dark Energy,” op. cit.
[5] Massey, Richard, et al. „Dark Matter Maps Reveal Cosmic Scaffolding.” Nature 445 (2007):286-290, http://www.nature.com/nature/journal/v445/n7125/full/nature05497.html.
[6] Sanders, Robert. „Dark Matter’ Forms Dense Clumps in Ghost Universe.” UC Berkeley News Press Release, 5 Noiembrie, 2003. http://berkeley.edu/news/media/releases/2003/11/05_darkmatter.shtml.