Extras din Matricea emoţiilor – Synthia Andrews, N.D.

Emoţiile şi conştienţa au o legătură aparte şi, totuşi, în mare parte nerecunoscută ca atare, poate pentru că ambele sunt atât de greu de definit. Conceptul de conştienţă este utilizat adesea ca sinonim al conştiinţei de sine deşi conştienţa are, de fapt, două aspecte: este atât un atribut individual cât şi un principiu colectiv omniprezent al cunoaşterii, denumit conştiinţă universală.

Conştiinţa individuală înseamnă conştientizarea propriilor motivaţii şi a forţelor care ne dirijează, deci inclusiv a percepţiilor, experienţelor personale şi a modului în care ne percepem pe noi înşine în tabloul general al vieţii. Conştiinţa universală se adresează unei realităţi mai profunde şi mai fundamentale, respectiv totalităţii a tot ceea ce este. Deşi simţurile noastre percep realitatea ca fiind alcătuită din părţi disparate, conştiinţa universală consideră realitatea ca pe un tot indivizibil şi interconectat. Acest concept este confirmat de metafizică, fizica cuantică, filozofie şi religie, aşa cum arată şi autorul Dean Radin în cartea sa Universul conştient [1].

Ne putem imagina conştiinţa universală ca principiul organizator care face să vibreze matricea energiei subtile aducând-o la nivelul specific tiparelor din realitatea fizică, respectiv vibraţia din Teoria stringurilor despre care am discutat în Capitolul 2. Punctele de conştiinţă ale indivizilor sunt punctele nodale ale matricei, toate fiind interconectate şi relaţionând unele cu celelalte.

[1] Radin, PhD, Dean. The Conscious Universe. New York: Harper Collins, 1997, p.271 („Universul conştient”, Ed. Daksha 2011).