La marginea realităţii, Colin Andrews şi Synthia Andrews

Anul apariţiei: 2014

Număr pagini: 460

Traducător: Adina Ihora

“Se desfӑşoarӑ o expansiune globalӑ a conştiinţei. Aşa cum a fost prezis de profeţiile strӑvechi, vechile moduri de gândire şi de ȋnţelegere a lumii se schimbӑ. Noi fenomene bulverseazӑ mintea şi pun serioase probleme realitӑţii curente. Noi frontiere ale ştiinţei descoperӑ o conexiune ȋntre conştienţa noastrӑ şi realitatea fizicӑ.

Putem influenţa lumea prin intenţia trӑitӑ din inimӑ. Aceasta are nevoie de douӑ elemente. Mai ȋntâi, trebuie sӑ ȋncepem sӑ lucrӑm asupra problemelor noastre interioare şi a polaritӑţii pentru a atinge claritatea asupra motivaţiei noastrӑ, a nevoilor şi intenţiei noastre. Apoi, trebuie sӑ abordӑm aceastӑ lucrare cu onestitate deplinӑ şi cu iubire. Având aceste realizӑri, vom putea sӑ ne cӑlӑuzim liderii. Faptul ca oamenii simt nevoia de a sprijini schimbarea viitorului este un semn bun. Şi mai bune sunt rezultatele care dovedesc cӑ acest proces funcţioneazӑ.”

– Synthia şi Colin Andrews

 

 Capitolul 1

În ce constă schimbarea paradigmei

Ne aflăm chiar la debutul unei schimbări a paradigmei. Tot ceea ce în prezent considerăm a fi adevărat este pe cale să se schimbe. Paradigma este un model sau un cadru conceptual care structurează modul în care percepem realitatea. Când paradigma  se modifică, şi percepţiile noastre se modifică. Este ceva cu totul diferit de clipele efemere, de mică amploare, de care avem parte aproape în fiecare zi, când ne bucurăm să descoperim soluţionarea unor probleme dificile – momente în care ni se lărgeşte perspectiva asupra unei probleme, unui proiect sau unei idei. O schimbare de paradigmă reaşează înseşi fundamentele vieţii. Apariţia ei este grăbită de două lucruri: presiunea crescândă a limitărilor exterioare ca urmare a gândirii noastre din prezent şi aspiraţia noastră înnăscută spre evoluţie.

Prietenul şi colegul meu, regretatul dr. Gerald Hawkins, a denumit schimbările impresionante şi ireversibile de paradigmă, „mindsteps” (trad. aproximativă „trepte ale gândirii”). În cartea pe care a scris-o în 1987, Mindsteps to the Cosmos, Gerald Hawkins  afirmă că o treaptă a gândirii (mindstep) schimbă pentru totdeauna modul în care ne raportăm la contextul mai larg al universului. Se schimbă modul în care ne identificăm noi pe noi înşine. Schimbarea de paradigmă în care urmează să pătrundem este o astfel de treaptă a gândirii (mindstep). Odată ce ne vom angaja pe aceasta, ideile noastre despre umanitate şi despre univers se vor modifica pentru totdeauna.

Sub raport istoric, sentimentul nostru de sine a evoluat cu paşi mărunţi: mai întâi s-a extins dincolo de limitele familiei, ale tribului, culturii şi naţiunii cărora le aparţineam până ce, într-un final, am început să ne căutăm originile, înzestrările şi destinul în afara propriei planete. Fiecare schimbare de paradigmă a dus la crearea unei noi tehnologii care a extins căutarea încă şi mai departe, permiţându-ne să luăm contact cu realitatea în moduri de neimaginat înainte, călătorind mai departe şi înaintând mai rapid pentru a explora perspective tot mai măreţe, completând imaginea pe care o aveam despre propriul univers. Imaginaţi-vă doar ce salturi au fost necesare pentru a trece de la strămoşii noştri care studiau cerul nopţii cu veneraţie şi teamă, la crearea de telescoape,  navete spaţiale şi chiar a Telescopului Hubble care ne ajută să explorăm galaxiile. Mulţi cred că schimbarea actualei paradigme va însemna şi descoperirea dovezii certe că nu suntem singuri în acest univers.

Aceste trepte şi paliere ale gândirii înseamnă o modificare a percepţiei; se schimbă  însuşi modul nostru de a gândi. Unim punctele care alcătuiesc imaginea mai mare în mod diferit, combinând informaţiile în noi aranjamente. Un alt aspect îl constituie dezvoltarea unor proprietăţi diferite ale conştiinţei. Mai mult, nu doar vom percepe dintr-o perspectivă diferită, dar chiar vom ajunge să percepem altfel şi să facem noi conexiuni neuronale care ne vor extinde abilităţile. Realitatea va fi mai extinsă deoarece facultatea întrebuinţată pentru a percepe, respectiv conştienţa, va fi prima care se va extinde. Vedem, atingem şi înţelegem la un alt nivel – unul mai profund dar care, totuşi, continuă să nu reprezinte decât o părticică din ceea ce există şi se manifestă.

O nouă paradigmă dă naştere unei înţelegeri de tip diferit din care ia fiinţă o nouă tehnologie. Acum începe o perioadă de creştere, care continuă până ce sunt atinse limitele noii înţelegeri, iar restricţia care îi urmează, creează premisele unui nou salt înainte. Gerald Hawkins a observat că intervalul de timp dintre două asemenea trepte (mindsteps) se scurtează exponenţial după fiecare salt. Gândiţi-vă la zecile de mii de ani în care oamenii trăiau în grupuri mici şi aflate în continuă mişcare, bazându-se, pentru supravieţuire, numai pe bâte, suliţe şi alte unelte primitive. Apoi, parcă din senin, un salt al înţelegerii are ca efect eruperea simultană a civilizaţiei pe toată suprafaţa planetei şi apariţia agriculturii. Cinci milenii mai târziu se instalează epoca industrială,  urmată, câteva sute de ani mai târziu, de actuala epocă a electronicii şi, la numai câteva decenii după aceasta, de fizica cuantică. Intervalul din ce în ce mai mic de timp între schimbări reprezintă o accelerare a schimbării.

Treapta gândirii pe care suntem în prezent le depăşeşte ca amploare şi magnitudine pe toate cele de dinaintea sa. Ea influenţează toate fundamentele vieţii şi ale culturii: ecologice, sociale, ştiinţifice, religioase şi economice. Accelerarea schimbării continuă să se desfăşoare cu o viteză fără precedent. Miza este uriaşă. Niciodată până acum nu ne-am mai confruntat cu capacitatea de a distruge planeta cu armamentul nuclear; niciodată până acum planeta nu a mai fost nevoită să hrănească o populaţie de peste şapte miliarde de oameni. Activităţile noastre, desfăşurate pe plan global, din domeniul forestier, minerit, agricultură şi producerea, respectiv consumul de minereu fosil, afectează negativ capacitatea planetei de a susţine viaţa. Am atins limitele globale ale capacităţii noastre de a ne extinde ca specie. Prin urmare, necesitatea manifestării schimbării paradigmei nu a fost niciodată mai imperioasă şi nu am avut niciodată atât de mult de pierdut sau de câştigat prin aceasta.

Deşi mulţi ar putea fi în dezacord cu diverse aspecte privitoare la dificultăţile cu care se confruntă lumea în ansamblu sau cu realitatea extinderii conştienţei, toţi acceptă ideea că trăim o perioadă de schimbare accelerată – de altfel anticipată de Gerald Hawkins, care o consideră premergătoare unei noi trepte a gândirii. Accelerarea exponenţială se poate constata din viteza la care se desfăşoară fiecare nouă zi şi în complexitatea tot mai mare a sarcinilor pe care este de aşteptat ca o persoană să le gestioneze.

Volumul schimbării căruia omul modern trebuie să îi facă faţă într-un an sau chiar în numai o lună de zile este mai mare decât cel pe care omul de acum o sută de ani l-ar fi avut de gestionat în întreaga sa viaţă. Privite în acest fel, nu mai este nevoie să ne întrebăm dacă şi celelalte semne ale schimbării sunt reale. Apar însă imediat două întrebări: „Ne putem, oare, adapta la o schimbare şi o complexitate neîncetate şi accelerate, în lipsa unei schimbări radicale a conştiinţei?” şi „Cât de mare trebuie să fie accelerarea pe care o suportăm, înainte ca schimbarea paradigmei să se manifeste?”