Frica şi evoluţia spirituală – din Capitolul 5  al volumului Transcenderea nivelurilor conştiinţei – Scara spre iluminare  de David. R. Hawkins

Iisus Hristos a spus că frica este ultimul obstacol care trebuie depăşit. Din perspectiva studiilor efectuate asupra conştiinţei şi evoluţiei acesteia, orice sentiment de frică este un produs al persistenţei eului şi al eşecului acestuia de a-şi abandona suveranitatea în mâinile lui Dumnezeu. Abandonarea activă în voia Domnului are loc prin alegere şi constituie un act de voinţă foarte diferit de pasivitate, apatie sau resemnare. A alege în mod conştient alinierea cu Divinitatea şi Adevărul e un act dătător de putere, care transferă identitatea de la sinele personal la Sine, şi care are drept rezultat creşterea încrederii, curajului şi demnităţii umane în dauna tendinţelor de auto-degradare sau auto-denigrare.

Abandonarea totală aduce pacea; abandonarea parţială sau condiţionată implică îndoieli fără sfârşit. Atunci când eul /sinele e abandonat progresiv, el se dizolvă şi este înlocuit de Sinele veşnic şi auto-radiant, care şterge orice urmă de îndoială, pentru totdeauna. Aceeaşi experienţă se petrece şi în cazul persoanelor care au trăit o experienţă în apropierea morţii sau acelora care deţin o conştiinţă avansată şi care au traversat  înţelegeri transformatoare. Studiile efectuate asupra conştiinţei confirmă faptul că moartea nu este nici măcar o posibilitate. Viaţa este susţinută de Sursa ei eternă, de care nu poate fi separată. Ceea ce este linear, circumscris şi limitat în timp capătă existenţă în virtutea a ceea ce este etern şi non-linear. (Această afirmaţie calibrează la nivelul 1.000).