Letting Go – Calea renunţării – David R. Hawkins

Din Capitolul 6 – Frica

Din cauza inocenţei noastre specifice ne-am însuşit toată negativitatea lumii şi i-am îngăduit să ne distrugă entuziasmul, să ne distrugă conştientizarea a cine suntem cu adevărat şi să ne ofere în schimb această patetică meschinărie cu care am ajuns să ne mulţumim. Nu avem, oare, inocenţa nou-născutului care este incapabil să se apere singur şi care, neavând capacitate de discernământ, nu poate decât să se lase programat, exact ca un calculator?

A observa aceste lucruri înseamnă a deveni conştient.

Aflăm despre programe de dezvoltare a conştiinţei şi de seminare de week-end pentru extinderea conştiinţei. La ce folosesc toate acestea? Să ne însuşim nişte formule noi şi complicate? Să ne lăsăm programaţi de ideea pe care o are altcineva despre adevărul mistic?

Majoritatea programelor care se adresează conştiinţei se rezumă, de fapt, la un singur lucru esenţial: să devenim conştienţi de ceea ce lăsăm să ne influenţeze, de ceea ce acceptăm ca fiind adevărat în fiecare zi a vieţii noastre. Să analizăm cu atenţie „programele” după care funcţionăm în prezent şi să începem să le punem sub semnul întrebării, să le demontăm şi să renunţăm la acestea. Să ne trezim la realitate şi să ne eliberăm de sub exploatarea şi sclavagismul la care ne supune programarea negativă impusă de lume. Atunci o vom vedea drept ceea ce este, şi anume încercarea celorlalţi de a ne controla, de a ne exploata, de a ne sustrage banii, serviciile pe care le oferim,  energia, loialitatea şi de a ne ţine mintea captivă. Mecanismele prin care reuşesc toate acestea au fost foarte frumos redate în filmul Tron, în care funcţia expresă a „Master Control” era chiar aceea de a aservi prin programare progresivă.

Când vom vedea cum are loc programarea în realitate, ne vom da seama că suntem un calculator virgin şi imaculat. Suntem spaţiul inocent în care se desfăşoară programarea. Când vom constata toate aceste lucruri, ne vom înfuria. Furia este mai bună decât resemnarea, apatia, depresia şi suferinţa! Înseamnă că ne asumăm responsabilitatea pentru propria minte în loc să o lăsăm la dispoziţia posturilor de televiziune, a ziarelor, revistelor, vecinilor, conversaţiilor auzite în metrou, a remarcilor întâmplătoare ale chelneriţei, garbage in, garbage out. Ceea ce a pătruns în baza de date a memoriei noastre a fost doar gunoi, iar când ne vom da seama de acest adevăr ne vom teme mult mai puţin. Ne vom bucura să lăsăm sentimentele să iasă la suprafaţă, să le vedem drept ceea ce sunt, să curăţăm tot gunoiul şi să renunţăm la tot acest balast.

Când ne vom fi analizat în profunzime şi ne vom fi descoperit inocenţa interioară, vom înceta să ne urâm pe noi înşine.