Fiecare dintre noi este un spirit. Suntem o scânteie nemuritoare a Divinului, exprimată în mod unic în şi prin univers. Anumiţi oameni, cei pe care îi denumesc empaţi spirituali, sunt capabili să se acordeze la „spiritul“ altora, dar şi la intenţiile şi visele Marelui Spirit.

Pentru un empat spiritual, viaţa este, în întregimea sa, o rugăciune. Este o expresie a binecuvântării divine. Un empat spiritual ştie în mod inerent că scopul vieţii este trăirea ca o binecuvântare ce suntem în principal pentru a servi pe alţii. Dacă am putea trăi în acest mod, nu ar mai exista război sau violenţă. Ar fi pace şi înţelegere şi într-ajutorare.

Empatul spiritual este racordat foarte bine la aceste ţeluri mai înalte şi mai universale, dar şi la ţelurile personale ale indivizilor. Nu vorbesc despre ţelurile referitoare la carieră sau relaţii, ci la obiectivele principale pe care fiecare spirit le stabileşte pentru o viaţă. Aceste obiective sunt cuprinzătoare şi includ şi dezvoltarea virtuţilor, a calităţilor spirituale şi a modurilor de a fi care conduc spre ceea ce eu denumesc „iluminare practică“ – capacitatea de a exprima diviniul prin acţiuni omeneşti.

Un empat spiritual poate să pară uneori critic deoarece el este capabil să discearnă diferenţa dintre felul în care trăieşte cineva sau cum îşi exprimă scopul vieţii sale şi felul în care ar trebui să acţioneze. Un empat spiritual citeşte aceste diferenţe în propriul său corp sau printr-o inexplicabilă şi copleşitoare conştienţă.

Fragment din Puterea spirituală a empatiei – cum ne putem dezvolta harurile empatice, Cyndi Dale